Share
Lăsatul secului

Lăsatul secului

Lăsatul secului este o zi de referință în calendarul ortodox, marcând ultima zi înainte de începerea unui post important. Este un moment de tranziție de la viața cotidiană obișnuită la o perioadă de renunțare, rugăciune și curățire sufletească. În cazul Postului Adormirii Maicii Domnului, Lăsatul secului are loc, de regulă, pe 31 iulie, dar dacă această dată cade miercuri sau vineri – zile cu post rânduit în mod obișnuit – Lăsatul secului se mută cu o zi mai devreme, adică pe 30 iulie.

Ce înseamnă, de fapt, „a lăsa sec”?

Contrar interpretării populare, cuvântul „sec” nu se referă doar la mâncarea „seacă”, fără carne sau grăsimi. În tradiția Bisericii, termenul provine din latinescul saeculum, care înseamnă „lume”, adică viața lumească și obiceiurile acesteia. Așadar, „a lăsa secul” înseamnă a lăsa lumea – cu tot ce ține de agitație, distracție, pofte sau confort – și a intra într-o perioadă de retragere, curăție și apropiere de Dumnezeu. Nu e vorba doar de ce mâncăm, ci mai ales de cum ne purtăm și cum gândim.

Originea Lăsatului secului și a posturilor

Practica Lăsatului secului este veche, fiind legată de organizarea posturilor în Biserica primară. Deși fiecare post avea inițial forme variate de respectare (unele comunități posteau o zi, altele mai multe), începând cu secolul al XII-lea, Biserica Ortodoxă a stabilit o regulă unitară. În 1166, la un sinod local din Constantinopol, s-a hotărât ca Postul Adormirii Maicii Domnului să înceapă pe 1 august și să dureze până la 15 august, ziua sărbătorii.

Astfel, Lăsatul secului a devenit un reper esențial înainte de fiecare post: un prag simbolic între cele lumești și cele duhovnicești.

Vasile Petrovan

 


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.





Lasă un comentariu