19 decembrie 2013 – La Baia Mare fost inaugurat Atelierul Memorial Gheza Vida - 3 ore în urmă
Două intervenții ale salvamontiștilor maramureșeni în ultimele 24 de ore - 6 ore în urmă
Moș Crăciun, pompierii și dilema de la ISU - 7 ore în urmă
România achită o datorie veche de peste 30 de ani către Statele Unite - 8 ore în urmă
Daruri de la jandarmi pentru copiii unei case de tip familial din Baia Mare - 8 ore în urmă
Jandarmii în vizită la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Baia Mare - 9 ore în urmă
Revoluția Română, 18 decembrie 1989, Timișoara: Ziua tinerilor secerați de gloanțe pe treptele Catedralei - 10 ore în urmă
CS Minaur joacă în deplasare ultimul meci din acest an - 10 ore în urmă
Dansatorii maramureșeni Luca Mădăras Aluaș – Hannah Gomboș, pe prima treaptă a podiumului la Campionatul Național de Clase al României şi la Cupa Mystic - 10 ore în urmă
„Colindăm în Țara Codrului”: Spectacol de colinde la Asuaju de Sus - 11 ore în urmă
Lansarea cărții „Arborele de cafea”a autoarei Andreea A. Făt
Marți, 26 noiembrie, ora 12.00, la sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor Cluj Napoca va avea loc lansarea cărții „Arborele de cafea” a autoarei Andreea A, Făt.
Vor prezenta: Ion Cristofor, Nicolae Scheianu și Andrea H. Hedeș (editor)
Au trecut doi ani de când Andreea Făt a debutat în fascinanta lume a literaturii, cu volumul „Și puritatea, și păcatul”, în care a jonglat cu iubirea, eul, divinul sau timpul. Pasiunea, dăruirea și dorința de a se exprima prin cuvinte, trăiri și idei profunde, a determinat-o să publice și cel de-al doilea volum.
„Andreea Alexandra Făt este, de la debut, o poetă cu o lirică destul de bine conturată și asumată, și de aceea cred că prezența sa în poezia de mai departe de la noi, nu este doar o promisiune, ci o certitudine…” afirma despre autoare, scriitorul Nicolae Scheianu
Arborele de cafea
În dimineața aceea când te-am regăsit
ți-am mărturisit cu tot curajul
pe care îl mai aveam
că arborele de cafea din celălalt capăt al grădinii
se îmbolnăvește
că are frunzele mov, lucioase
și geme de durere
nu-mi dădeam seama dacă
te bucură revederea
sau te întristează soarta copacului nostru
care se apropia încet, încet
de moarte
îmi era teamă că voi fi nevoită să trăiesc doar pe jumătate,
în umbra arborelui de cafea”.
Lăcrimioara ZOTA 
















