Minaur, calificare în Final Four-ul Cupei României după aruncări de la 7m - 2 ore în urmă
Marginalii la volumul Marian Ilea: «Vremuri îmbârligate». Antologie de proză (II) - 4 ore în urmă
Doi salvamontiști maramureșeni reprezintă România la un forum internațional - 4 ore în urmă
Un proiect aparte al Asociației pentru Autism ”Magia Unicornilor” - 5 ore în urmă
Locuri de muncă disponibile pe listele AJOFM Maramureș - 7 ore în urmă
Rusia acceptă armistițiul…… dar atacă Kievul - 7 ore în urmă
Ștefan Gherghel din cadrul C.S.S. Baia Sprie, dublu campion național școlar - 8 ore în urmă
Ariana Arieșan și-a lansat prima piesă: „Muzica este parte din mine, din viața mea, pe scenă mă simt ca acasă” - 9 ore în urmă
Ministrul Educației va vizita mâine Școala Profesională Fărcașa - 9 ore în urmă
Un elev de la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Baia Mare s-a calificat cu nota 10 la etapa națională a Olimpiadei de Religie Ortodoxă - 9 ore în urmă
Lansarea cărții „Arborele de cafea”a autoarei Andreea A. Făt
Marți, 26 noiembrie, ora 12.00, la sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor Cluj Napoca va avea loc lansarea cărții „Arborele de cafea” a autoarei Andreea A, Făt.
Vor prezenta: Ion Cristofor, Nicolae Scheianu și Andrea H. Hedeș (editor)
Au trecut doi ani de când Andreea Făt a debutat în fascinanta lume a literaturii, cu volumul „Și puritatea, și păcatul”, în care a jonglat cu iubirea, eul, divinul sau timpul. Pasiunea, dăruirea și dorința de a se exprima prin cuvinte, trăiri și idei profunde, a determinat-o să publice și cel de-al doilea volum.
„Andreea Alexandra Făt este, de la debut, o poetă cu o lirică destul de bine conturată și asumată, și de aceea cred că prezența sa în poezia de mai departe de la noi, nu este doar o promisiune, ci o certitudine…” afirma despre autoare, scriitorul Nicolae Scheianu
Arborele de cafea
În dimineața aceea când te-am regăsit
ți-am mărturisit cu tot curajul
pe care îl mai aveam
că arborele de cafea din celălalt capăt al grădinii
se îmbolnăvește
că are frunzele mov, lucioase
și geme de durere
nu-mi dădeam seama dacă
te bucură revederea
sau te întristează soarta copacului nostru
care se apropia încet, încet
de moarte
îmi era teamă că voi fi nevoită să trăiesc doar pe jumătate,
în umbra arborelui de cafea”.
Lăcrimioara ZOTA