ITPF Sighet și Frontex, exercițiu comun de pregătire tactică - 2 minute în urmă
Seară dedicată reginei Maria și prezentare de carte – „Bunicul meu – Regele Mihai” - 15 minute în urmă
Acțiune a polițiștilor dedicată siguranței bicicliștilor și conducătorilor de trotinete electrice - 2 ore în urmă
Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare a obținut calificativul „EXCELENT” în calitate de Eco-Școală - 3 ore în urmă
Conferința „Vreau să fiu antreprenor” a reunit sute de elevi de liceu, la Colegiul Economic „Nicolae Titulescu” Baia Mare - 3 ore în urmă
Proiectul european „MEDICUNITY” a reunit specialiști medicali din Maramureș și Ucraina, în cadrul unei noi sesiuni de instruire - 4 ore în urmă
Spitalele din România trec la un nou model de finanțare, mai eficient - 4 ore în urmă
Tudor Boboșan de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighet, distins cu Premiul Special în cadrul Olimpiadei Naționale Interdisciplinare „Științele Pământului” - 4 ore în urmă
PS Părinte Iustin, în mijlocul credincioșilor din Satu Mare de Praznicul Înălțării Domnului – Ziua Eroilor și sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena - 5 ore în urmă
De la Marea Tethys la Lacul Albastru - 6 ore în urmă
Gheorghe Pop de Băsești – ultima lui mare luare de cuvânt în fața românilor
În galeria marilor figuri ale Unirii de la 1 Decembrie 1918, imaginea care rămâne, poate, cea mai puternică este aceea a unui bătrân de 83 de ani, firav și chinuit de boală, venind cu ultimele puteri la Alba Iulia pentru a fi martorul unei clipe pe care o așteptase o viață întreagă. Acesta era Gheorghe Pop de Băsești „Badea George”, una dintre conștiințele vii ale românilor din Transilvania și simbol al luptei lor pentru libertate.
De-a lungul deceniilor, Pop de Băsești plătise scump curajul de a cere drepturi pentru români: închisori, anchete, umilințe, toate culminând cu implicarea sa în Mișcarea Memorandistă, pentru care fusese condamnat. La sfârșitul anului 1918, bătrânețea îl găsea slăbit, aproape imobilizat, iar medicii îl avertizau că o călătorie în plină iarnă îi putea grăbi sfârșitul.
Și totuși, atunci când s-a aflat că Marea Adunare Națională urmează să se țină la Alba Iulia, nimic nu l-a putut opri. A cerut să fie îmbrăcat gros, urcat într-o sanie și pornit la drum, spunând familiei că preferă să moară pe traseu decât să lipsească de la momentul istoric al unirii Transilvaniei cu România. Drumul dintre Băsești și Alba Iulia, lung și dificil, l-a epuizat. Gerul i-a adâncit suferința, iar mijloacele rudimentare de transport i-au slăbit și mai mult trupul.

La Alba Iulia, pe 1 Decembrie, Gheorghe Pop de Băsești a intrat în Sala Unirii sprijinit de cei din jur. Delegații l-au ales președinte al Adunării, iar bătrânul memorandist a condus lucrările cu o luciditate impresionantă. A ascultat pledoariile pentru unire, a urmărit votul solemn și, în clipa în care rezultatul a fost unanim, a proclamat unirea Transilvaniei cu Regatul României.
Atunci a rostit, cu o emoție pe care martorii nu au uitat-o niciodată, cuvintele inspirate din Scriptură:
„Acum sloboade, Doamne, pe robul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea neamului meu.”
Aceasta avea să fie ultima lui mare luare de cuvânt în fața românilor. Călătoria de întoarcere și frigul năpraznic i-au agravat starea deja fragilă. Retras la conacul său din Băsești, Gheorghe Pop de Băsești s-a stins câteva luni mai târziu, la 23 februarie 1919.
A murit însă împăcat, nu ca supus al unui imperiu străin, ci ca cetățean al României Mari. Actele sale de deces, scrise în limba română de noile autorități, sunt printre primele documente care consfințesc schimbarea pentru care el luptase o viață întreagă.
Vasile Petrovan
















