Astăzi se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui poet, prozator, jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă, drept cea mai importantă voce poetică din literatura romană.
Ceea ce se știe mai puțin este faptul că poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant. Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia din urmă, ” Critica rațiunii pure”.
A dat frâu liber ideologiei sale politice prin articolele publicate în perioada în care a lucrat la „Timpul,” reușind să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți care au lansat sloganul celebru în epocă: „Ia mai opriti-l pe Eminescu ăsta!”.
George Călinescu, despre Mihai Eminescu
George Călinescu a debutat editorial cu monografia ” Viața lui Mihai Eminescu”(1932), care avea să-l impună ca pe un nume in rândul exegeților eminescologi.
” Eminescu este cel mai traditional poet, absorbind toate elementele, și cele mai mărunte, ale literaturii antecedente. Peste doi ani a continuat cu „Opera lui Mihai Eminescu”, o lucrare în cinci volume (1934-1936)
„Toată arta lui Eminescu stă în a preface ideile în muzică și în metafore, de-a dreptul, fără planuri paralele. Eminescu nu filosofează niciodată, propozițiile lui sunt viziuni.”
” Inteligenta îi era limpede, indreptată numaidecât la țintă, dar mijlocie, ca o apă curgătoare fara ochiuri adânci.
Eminescu era un lunatic sublim, în sufletul căruia visele creșteau ca nalba, acoperind și colorând priveliștea orizontală.”
„Astfel se stinse in al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
” Vezi, randunele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
Se-așează bruna peste vii
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
………………………………………………..
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei..
Dar oricât ele sunt de sus,
Că tine nu-s, ca tine nu-s !”
Lăcrimioara ZOTA
