Share
Dr. Tiberiu Alexa: Artiști și Toposuri. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (VII)

Dr. Tiberiu Alexa: Artiști și Toposuri. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (VII)

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (VII)

5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL ARTISTIC: – 2. Sezoanele băimărele ale «Școlii private de pictură Simon Hollósy» de la München: 1896-1901

Ilustrația 1: Baia Mare, «ATELIERUL ȘCOLII HOLLÓSY» – Studiu după model viu, fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, anii deceniului 1910, prelucrare digitalizată, colecție privată, Baia Mare

Prin consecinţele pe termen mediu şi lung antrenate de experimentul acestor şase colonii, Simon Hollósy a dobândit statutul de fondator al Centrului Artistic Baia Mare. Activităţile pedagogice, artistice şi organizatorice pe care le-a întreprins sistematic în timpul coloniilor (fiecare desfăşurată pe parcursul a câte 5-6 luni, între mai – septembrie/octombrie), au însumat modelele principalelor forme organizatorice care, prin permanentizare, aveau să configureze structurile instituţionale ale Centrului Artistic Baia Mare. Aceste activităţi au iniţiat modéle ce acoperă, practic, toate segmentele majore specifice unui centru autonom:

învăţământul artisticŞcoala particulară de pictură Simon Hollósy a devenit, neîndoielnic, modelul inspirator al tuturor instituţiilor educaţionale de tip privat înfiinţate la Baia Mare până în 1949: Şcoala Liberă de Pictură (1902), Şcoala de Arte Frumoase (1927; 1940), Şcoala Liberă de Arte Frumoase (1935; 1945):

  • relaţiile cu administraţia locală şi centrală – succesul lui Hollósy în obţinerea sprijinului financiar al Primăriei locale, respectiv în procurarea de la Budapesta a subvenţiilor guvernamentale anuale, au trasat direcţiile unei politici manageriale care, în liniile sale esenţiale, rămâne validă până astăzi, în ciuda unor momente de declin al sprijinului acestor autorităţi);
  • promovarea publică a producţiei de artă contemporană – cele trei expoziţii băimărene organizate de studenţii-colonişti în 1897, 1899 şi 1900 au fixat modelul unei politici sistematice de promovare expoziţională care, dincolo de numeroasele manifestări individuale şi de grup, s-a concretizat, începând din 1920, prin seria expoziţiilor anuale oficiale ale artiştilor băimăreni ce continuă să fie organizate până în prezent);
  • dialogul continuu al Băii Mari cu mediile artistice naţionale şi internaţionale prin intermediul coloniilor temporare – cele şase colonii ale Şcolii Hollósy au consacrat modelul activităţilor artistice temporare care, recrutând în egală măsură studenţi şi artişti, au funcţionat – neîntrerupt până în 1940, sporadic până în anii deceniului 1970, fiind apoi reluate din 1980 sub forma taberelor şi simpozioanelor artistice de vară, iar din 1993 sub matricea actualizată a Taberei Internaţionale de Pictură (inițiată și coordonată de artistul sculptor Traian Moldoan) prin care s-a reiterat efectiv proiectul hollóşian în însăşi dimensiunea esenţială a acestuia – dialogul cultural transnaţional; colonizarea permanentă şi, astfel, transformarea Băii Mari într-un mediu artistic stabil şi individualizat prin construirea unui complex de ateliere de creaţie.

După 1901, continuatorii săi băimăreni ai operei fundațională înfăptuită de Simon Hollósy și-au câștigat au meritul de a fi dezvoltat structurile instituţionale cristalizate anterior, extinzându-le apoi și în domeniile tezaurizării publice (Muzeul băimărean, în 1904), respectiv al asociaționismului profesional (Societatea Pictorilor Băimăreni, în 1911).

Sensul acestor modéle fundaţionale hollóşiene a fost apoi reiterat şi îmbogăţit ciclic, de fiecare dată când s-a pus problema reorganizării sau adecvării structurilor funcţionale ale Centrului Artistic Baia Mare la cerinţele unor realităţi istorice aflate în schimbări repetate.

Personalități artistice marcante formate – la Baia Mare și la München – prin intermediul programelor

Școlii particulare Simon Hollósy în timpul colonizărilor sale băimărene:

  • Austria: Leopold Braun (1868-1943), Richard Gerstl (1883-1908), Josef Engelhart (1864-1941), Julius Jonas Klaber (1872-1939), Leonard Kober (1876-1931), Ernestin Lohwag Szablyané (1878-1940) ), Ada Löwith Gross (1877-1950), Emil Pottner (1972-1942), Arthur Ludwig Ratzka (1869-1938?), Viktor Karl Scharff (1872-1943 ?), Hugo Schubert (1874-1913), Ludwig Wieden (1869-1947), Margarete Veit Wieden (1879-1959);

  • Basarabia: Moisseyi (Moshe) Kogan (1879-1943);

  • Cehia: Marie Provazkova Lanow (1880-1951), Emil Uhl (1864-1945);

  • Elveția: Max Alfred Buri (1868-1915), Hans Emmenegger (1866-1940), Carl Friedrich Felber (1880-1932);

  • Germania: Albert Aichinger (1866-1944?), Alfred Grätzer (1875-1911), Betty Heldrich (1869-1958), Adolf Helmberg (1885-1967), Gustav Jagerspacher (1974-1929), Konrad von Kardorff (1877-1945),

  • Georg Kemper (1880-1948), Alexander Liebmann (1871-1938), Franz Multerer (1864-1920), Jakob Nussbaum (1873-1936), Walter Queck (1871-1906), Ludwig von Senger (1873-1937);
  • India: Charles Cohn (Fowler);

(va urma)

Dr. Tiberiu ALEXA

Citește și

Dr. Tiberiu Alexa: Artiști și Toposuri. Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021 (V)


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu