Fiecare om are înlăuntrul său acea părticică care tânjește după frumos, după sensibil. Sufletul vibrează prin toate câte-l înconjoară, iar cea mai la îndemână ispită de evadare a sensibilului din rațiune, rămâne poezia. Prin ea reușim să scoatem la lumină cotloane întunecate și să deschidem uși pe care le credeam ferecate pentru totdeauna.
Un om căruia i se citește sufletul, și din privire, și prin poezie, este sigheteanca Pușa Teleptean.
DIRECT MM: Ce fel de om e Pușa, așa cum vă știu oamenii?
Pușa Teleptean: Sunt Ioana (Pușa), un copil într- un corp de adult, uneori mai naivă, alteori matură, dar tot eu sunt!
DIRECT MM: Cum s-a născut și s-a conturat pasiunea de a așterne versuri?
Pușa Teleptean: De mică am cochetat cu poezia, teatrul și cititul, dar ascunsă de ochii lumii. Am scris frânturi de versuri și povestiri care au rămas nepublicate.
Anii au trecut, iar cu trecerea lor, visul din copilărie a țâșnit la viață. Am reînceput să scriu când viața mi-a permis să dau timpului meu timp, la pensionare. Atunci s-au născut și au renăscut naivele mele poeme.
DIRECT MM: Cum se raportează poeta din dvs. la lumea din jur? Care sunt sursele inspirației?
Pușa Teleptean: Dacă ar fi să scriu despre mine, aș face-o cu foc, pară, tunet și fulger dar când scriu despre oamenii din jur, oamenii dragi, cuvintele sunt despre iubire, trăire, patos. Câteodată nici eu nu mă recunosc.
Sunt o femeie
Sunt o femeie săracă
dar atât de bogată
respir aer de dimineață
alerg desculță pe iarba plină de rouă.
Sunt fericită
Sunt o femeie atât de săracă
dar atât de împlinită
merg pe stradă cu soarele în brațe
și cu surâsul pe față
Mă simt fantastic!
Sunt o femeie săracă,
dar tare bogată
dau vieții putere
și clipei răgaz
să-mi dea aripi spre culmi.
De-a lungul acestor ani, Pușa Teleptean a scris peste o sută de poezii care vor fi tipărite în curând. Va urma și o carte care va avea titlul „Salonul 9”, o poveste reală despre perioada pandemiei.
Sufletul sensibil al poetei, prozatoarei în devenire, Pușa Teleptean nu se va opri din scris. Dorul, iubirea neîmplinită, disperarea, nebunia cotidiană, bucuria de frumos vor fi așternute in cuvinte care vor bucura, mulți ani de-acum înainte, oamenii iubitori de poezie și frumos.
Lăcrimioara ZOTA
