În fiecare an, pe 1 ianuarie, sunt amintite trei lucruri importante: Anul Nou, sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului Iisus Hristos și cinstirea Sfântului Vasile cel Mare. Deși mulți se gândesc mai ales la începutul unui an nou, această zi are și o mare însemnătate religioasă pentru creștini.
Cel mai important dintre aceste evenimente este Tăierea împrejur a Domnului. Acest lucru s-a întâmplat la opt zile după nașterea lui Iisus, așa cum cerea legea veche a evreilor pentru toți copiii de parte bărbătească. Tot atunci, Pruncul a primit numele de Iisus, nume spus dinainte de îngerul lui Dumnezeu, care a vestit că El va mântui oamenii de păcate. Mai târziu, această rânduială a tăierii împrejur nu a mai fost păstrată de creștini, fiind înlocuită cu Sfântul Botez, ca un prim pas spre viața creștină.
Tot pe 1 ianuarie este cinstit Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii. El s-a născut într-o familie numeroasă, cu nouă copii, dintre care mai mulți au ajuns sfinți. Sfântul Vasile a fost un om foarte învățat, dar și foarte bun. Nu s-a ocupat doar de biserici, ci a ajutat mult oamenii săraci și bolnavi. A construit spitale, aziluri și locuri unde cei neajutorați puteau primi sprijin. Aceste așezăminte au fost numite „Vasiliade”, după numele lui.
Sfântul Vasile a trăit puțin, mai puțin de 50 de ani, dar a lăsat în urmă lucruri de mare valoare: cărți folositoare pentru credință, reguli pentru viața călugărilor și o slujbă bisericească foarte importantă, Sfânta Liturghie care îi poartă numele și care se săvârșește de câteva ori pe an. A fost un om al rugăciunii, al dreptății și al milei față de ceilalți.
Pe lângă aceste sărbători religioase, pe 1 ianuarie începe și Anul Nou din punct de vedere calendaristic. Această dată a fost stabilită încă din vremea romanilor, în timpul împăratului Iulius Caesar. Luna ianuarie își trage numele de la zeul Ianus, care era reprezentat cu două fețe: una privind spre trecut și alta spre viitor. De aici vine și ideea de început, de trecere de la ce a fost la ce urmează.
În tradiția românească, începutul anului este marcat prin obiceiuri cunoscute tuturor, cum sunt Plugușorul și Sorcova. Acestea sunt urări pentru sănătate, belșug și noroc și se spun din casă în casă, ca semn de speranță și bunăvoință pentru anul care începe.
De aceea, pentru creștini, ziua de 1 ianuarie nu ar trebui să fie doar despre petrecere sau odihnă, ci și despre recunoștință. Este un moment potrivit să mergem la biserică, să mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut și să cerem ajutor și binecuvântare pentru anul care începe. Un început bun, pus cu rugăciune și gând curat, poate face ca tot anul să fie mai liniștit și mai rodnic.
Vasile Petrovan
