Astăzi, de ziua Mărioarei Murărescu, ne amintim de legătura ei de suflet cu Maramureșul

Astăzi, 1 octombrie, iubitorii de folclor celebrează ziua de naștere a Mărioarei Murărescu. Amintirea ei rămâne apropiată și de Maramureș prin oameni, cântece și întâlniri care au lăsat urme adânci. Pentru cei care au urmărit „Tezaur folcloric”, sunetul taragotului din generic era suficient pentru a recunoaște emisiunea. Îl ascultau pe Dumitru Fărcaș, muzicianul din Groși, al cărui instrument anunța începutul unei călătorii prin lumea satului românesc. Astfel, o legătură cu Maramureșul se auzea chiar înainte ca realizatoarea să le vorbească telespectatorilor.

Mărioara Murărescu venea către această lume cu amintirile copilăriei petrecute în Muscel și cu o pregătire muzicală temeinică. Studiase la Conservatorul din București, iar în 1972 își începuse activitatea în redacția de muzică populară a Radioului. Învățase să asculte, să aleagă și să înțeleagă ceea ce urma să ofere publicului. „Tezaur folcloric” a avut o primă încercare în 1978, oprită după trei ediții scurte, și a revenit în 1982, când proiectul a început să capete continuitate. Din această muncă s-a construit, în timp, o arhivă de cântece, obiceiuri și chipuri, în care diferitele regiuni ale țării își puteau păstra particularitățile.

În relația ei cu Maramureșul, localitatea Groși ocupă un loc aparte. De aici veneau Dumitru Fărcaș, Dumitru Dobrican, Ioan Berci și Dan Gâdea, muzicieni despre care a scris cu admirație în prezentarea discului „Pe cărări de dor, prin Țara Maramureșului”, al lui Dumitru Dobrican. Textul păstrează și o amintire de la începuturile propriei meserii.Mai exact, Stela Nachi, redactor la Electrecord, îi ceruse să scrie câteva cuvinte despre un material discografic al taragotistului. Cum încă nu îl cunoștea, Mărioara Murărescu ceruse mai întâi să-i asculte muzica. Grija pentru cuvântul scris începea, pentru ea, cu răbdarea de a-l cunoaște pe omul despre care urma să vorbească.

În aceeași prezentare, îl privea pe Dobrican și prin legătura lui cu cei de acasă, cu oamenii din Groși și cu „Danțul la șură”. Îi aprecia felul în care făcea deosebirea între cântecul moștenit, melodia culeasă și propria creație. Este un detaliu care merită păstrat, fiindcă arată cât de atent asculta. Într-un repertoriu, asemenea lucruri pot trece ușor neobservate, deși ele spun de unde vine muzica și ce adaugă interpretul prin talentul său. Pentru Mărioara Murărescu, satul din care plecase un artist rămânea parte din povestea lui, chiar și după ce acesta ajungea pe scene îndepărtate.

Apropierea aceasta s-a regăsit și în întâlnirile de la Baia Mare. În octombrie 2012, spectacolul „Moștenitorii și muguri de tezaur” a inclus o gală dedicată celor 45 de ani de activitate ai lui Dumitru Dobrican. La Casa de Cultură a Sindicatelor, printre colegi și interpreți din generații diferite, Mărioara Murărescu a vorbit despre legătura sa cu muzicienii locului: „În primul rând, eu am o legătură specială cu artiștii din Groșii Maramureșului”. A amintit atunci genericul interpretat de Dumitru Fărcaș și cântecele din repertoriul lui Dobrican care își găsiseră locul în „Tezaur folcloric”. A fost o relație construită în ani de colaborare, pe care o recunoștea public, în fața oamenilor de aici.

Prin „Moștenitorii” și „Muguri de tezaur”, această relație s-a prelungit către cei aflați la început de drum. Paul Ananie a povestit că debutase în emisiune în 2005, încă de copil, și că sprijinul Mărioarei Murărescu avusese un rol important în formarea lui. În 2007, când echipa televiziunii a revenit la Baia Mare, tatăl său l-a dus din nou la preselecție. Realizatoarea l-a recunoscut, iar întâlnirea s-a încheiat cu invitația de a cânta în recital. În amintirea artistului au rămas și sfaturile ei despre talent și despre nevoia de a rămâne cu picioarele pe pământ.

O asemenea amintire a păstrat și Măriuca Verdeș. Vorbind despre începuturile sale la „Moștenitorii”, interpreta și-a amintit îndemnul primit de la Mărioara Murărescu: „Măriuca, tu trebuie să duci Maramureșul mai departe!”. Cuvintele acestea cuprind o responsabilitate pe care o tânără o înțelege, poate, tot mai bine pe măsură ce înaintează în meserie. Să duci Maramureșul mai departe înseamnă să-i cunoști cântecele, să-i respecți graiul, să știi de la cine ai învățat și să păstrezi ceva din firescul oamenilor printre care ai crescut. În felul în care Măriuca a evocat întâlnirea se simte că îndemnul a rămas cu ea.

Privite împreună, aceste amintiri dau legăturii Mărioarei Murărescu cu Maramureșul o consistență pe care o simplă biografie ar surprinde-o greu. Taragotul lui Dumitru Fărcaș, muzica lui Dumitru Dobrican, întâlnirile de la Baia Mare și încrederea acordată unor copii care aveau să devină interpreți cunoscuți fac parte din aceeași poveste. Ea a lucrat cu oameni care purtau deja o moștenire și cu alții care abia învățau să o înțeleagă. Între aceste generații, emisiunea a devenit un loc de întâlnire, iar înregistrările au păstrat momente care astăzi pot fi privite și ascultate din nou.

Mărioara Murărescu s-a stins în ianuarie 2014, însă munca ei continuă să fie prezentă în arhiva televiziunii și în amintirile celor pe care i-a sprijinit. La aniversarea nașterii sale, Maramureșul are motive apropiate de a o evoca. Ele se găsesc într-o melodie de taragot recunoscută de la primele note, într-un text scris cu grijă pe coperta unui disc și într-un îndemn pe care un artist îl poartă cu el ani întregi. Din asemenea lucruri se alcătuiește, în timp, locul unui om în memoria unei comunități.

Sursa FOTO: arhivă

Vasile Petrovan

Citește și: