În fiecare an, undeva la sfârșitul lui decembrie, timpul pare să-și încetinească mersul. Ziua se scurtează, noaptea se lungește, iar Soarele pare că se oprește pe cer. Acest moment poartă un nume vechi și precis: solstițiul de iarnă.
În 2025, solstițiul de iarnă se produce astăzi, 21 decembrie, la ora 17:03 (ora României). Din punct de vedere astronomic, acesta este începutul oficial al iernii în emisfera nordică, chiar dacă, meteorologic, iarna este deja instalată de la 1 decembrie.
Solstițiul de iarnă este rezultatul mișcării Pământului în jurul Soarelui și al înclinării axei sale. În această zi, Soarele ajunge la cea mai sudică poziție aparentă pe bolta cerească, deasupra unei linii imaginare numite Tropicul Capricornului, aflată la aproximativ 23°27′ latitudine sudică.
Pentru observatorii din România, aflați în jurul paralelei de 45°, acest lucru are un efect clar și ușor de observat. Soarele urcă foarte puțin pe cer, chiar și la amiază. La mijlocul zilei, astrul se află la doar aproximativ 21° deasupra orizontului, mult mai jos decât în orice alt moment al anului.
Consecința este directă. Vom avea cea mai scurtă zi de peste an și cea mai lungă noapte.
Abia după solstițiu, Soarele începe să urce treptat mai sus la mijlocul zilei. Este un proces lent, dar sigur. Zilele încep să crească, iar nopțile, imperceptibil la început, să se scurteze. Până la solstițiul de vară din 21 iunie 2026, lumina va câștiga, zi după zi, teren.
Un efect vizibil al acestui fenomen este jocul umbrelor. La solstițiul de iarnă, umbrele sunt cele mai lungi din an, deoarece razele solare ajung sub un unghi foarte mic.
În emisfera sudică, lucrurile stau exact invers. Solstițiul de iarnă din nord marchează începutul verii astronomice în sud.
Cuvântul „solstițiu” provine din latină: sol – soare și sistere – a se opri.
Sensul său literal este „Soarele stă pe loc”, o formulare poetică, dar surprinzător de exactă din punct de vedere astronomic.
Mult înainte de telescoape și calcule precise, oamenii au observat acest prag al luminii și al întunericului. Cele mai vechi mărturii scrise despre sărbători dedicate solstițiului vin din Mesopotamia antică, de acum peste 4.000 de ani, când festivitățile în onoarea acestui moment durau 12 zile.
În Europa, urmele acestei fascinații sunt săpate în piatră. Monumente precum Stonehenge (Anglia) sau Newgrange (Irlanda) au fost construite astfel încât lumina Soarelui să pătrundă într-un mod precis în ziua solstițiului de iarnă. La Newgrange, razele soarelui de dimineață luminează, pentru câteva minute, interiorul mormântului preistoric, un spectacol de lumină și simbolism vechi de peste 5.000 de ani.
În imaginarul popular, noaptea solstițiului a fost mereu una magică. Se spunea că atunci feriga înflorește, iar cei care reușesc să-i vadă floarea se bucură de noroc, dragoste și belșug. Chiar dacă feriga nu înflorește în realitate, legenda a supraviețuit ca expresie a speranței într-un moment dominat de întuneric.
În tradiția românească, solstițiul este legat de purificare și reînnoire. În unele zone, oamenii aprindeau focuri ritualice, curățau gospodăriile și pregăteau mâncăruri speciale, cu credința că astfel alungă răul și pregătesc casa pentru noul ciclu al luminii.
Vasile Petrovan
