„Tradiția mersului în tez”: În estul Maramureșului, daruri speciale copiilor care anunță sfânta sărbătoare a Învierii Domnului! Ei primesc cadouri!
Fericire mare pentru copiii din zona Borșa – Vișeu – Moisei. Cei mici au fost cadorisiți de cei mari cu ouă roșii, ca răsplată că au vestit Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Această tradiție poartă numele de „umblatul în tez” și este caracteristică estului Maramureșului, în special. Este, în fapt, un fel de colind cu ocazia sărbătorilor pascale.
Una dintre tradițiile românești deja consacrate este umblatul în tez. Acest obicei are loc primăvara, fiind înfăptuit de copiii din regiunile maramureșene. În realitate, umblatul în tez reprezintă un fel de colindat de Paşte. Mai exact, îmbrăcați în straie de sărbătoare, în porturi populare frumos țesute de gospodinele locului, copiii merg cu colindul, luând casele la rând, în semnul fericirii generate de marele praznic al Învierii Domnului, dar şi al reînvierii naturii la viață.
În schimbul urărilor de bine și a vestirii Învierii Domnului, cei mici primesc de la creștini ouă roșii, frumos încondeiate, dar și diverse bucate specifice sărbătorii. Toată lumea este bucuroasă, plină de voioșie, pe cât posibil îmbrăcată în porturile populare tradiționale. În cazul în care grupul de copii este însoțit şi de persoane mai în vârstă, acestora sătenii le oferă, conform tradiției, câte o lopată, greblă, matură. Ideea de a oferi un obiect casnic are ca scop, generic vorbind, ideea de a-i pune la treabă. La fel pățesc și copiii trecuți de vârstă de 14 anișori, conform tradiției ei fiind considerați ca fiind buni de muncă.
Umblatul în tez pare a fi uitat în unele regiuni ale țării. Nu și în Maramureș, unde tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Aici, nimeni nu și-a uitat obârșia, neamul și mai ales, obiceiurile moștenite din bătrâni. Așadar, poporul român poate fi caracterizat, fără doar și poate, ca fiind un popor creștin, cu o cultură tradițională extrem de variată.
C.Ț.
