Astăzi, 15 iunie, se împlinesc 133 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui nostru poet național Mihai Eminescu.
Poet, prozator, dramaturg și jurnalist, este socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. În cele ce urmează vom expune câteva aspecte și relatări mai puțin cunoscute din viața scriitorului.
Aflăm aşadar din studiile unor eminescologi, că din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai mulţi membri. Astfel, doi fraţi şi trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie.
De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viaţa de obşte, asculta poveşti, cântece şi întâmplări povestite de călugăriţe, iar mătuşa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic şi i-a înlesnit accesul la cărţile şi manuscrisele din mănăstire.
Un alt aspect mai puţin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul „Eminescu şi mistica nebuniei”.
„La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ“, îi spunea poetul lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul” în anul 1882.
Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.
„Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”, preciza marele poet național.
Azi, la Șomcuta Mare a avut loc Conferința preoțească de primăvară, prezidată de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru „Luceafărul poeziei românești” și „Voievodul” limbii române.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
