Special DirectMM: Retro 1Mai: Pentru toți maramureșenii Ziua Muncii era prilej de mare sărbătoare! Întâi, defilări specifice, urmate de distracție!
„Râde iară primavara, peste câmpuri, peste plai, / Veselia umple țara, c-a venit Întâi de Mai!”. Acesta era hitul epocii de aur, fredonat mai de voie, mai de nevoie, de toți românii. 1 Mai nu e sărbătoare comunistă, deși așa a rămas în memoria românilor. Propaganda socialistă exagerată a transformat-o în acest fel.
Originile „Zilei Muncii”
Originile „Zilei Muncii” sunt cu totul altele. În memoria victimelor revoltei din Chicago (Piața Heymarket), la 1 mai 1889, Congresul Interanționalei Socialiste a decretat ziua ca fiind una de sărbătoare. Ideea s-a propagat extrem de repede. După 1945, sărbătoarea zilei de 1 Mai s-a derulat diferit la stânga și la dreapta Cortinei de Fier. Dacă în vest fiecare sărbătorea după pofta inimii, în țările socialiste oamenii erau nevoiți să ia parte la parade, cu diferite pancarte, steaguri.
Ca o minivacanță de primăvară, sărbătorită și prin muncă…
Maramureșenii spun că era ca o minivacanță de primăvară. „Eram liberi de la locurile de muncă. La fel, copiii erau liberi de la școală. Și de 1 Mai, și de 2 Mai. În întâi era Ziua Muncii, iar imediat Ziua Tineretului. Nu primeam liber de multe ori de Crăciun ori de Paști, dar când era vorba de vreo sărbătoare susținută de regim, orice activitate înceta. În acele momente, nu mai conta faptul că era un plan de lucru ce trebuia îndeplinit. Nu mai conta cincinalul. Nu mai conta decât proslăvirea regimului, a partidului și a conducătorului. Se derulau diferite parade, la care luau parte coloane de muncitori îmbrăcați în ținute festive. Îndoctrinarea a fost atât de puternică încât nimeni nu vedea nimic greșit la aceste parade” – a relatat Ioan C. „În perioada regimului comunist, sărbătoarea „1 Mai Muncitoresc” era instrumentată în așa fel încât cuplul prezidențial să beneficieze de o nouă rundă de elogii. Se organizau, deci, manifestații uriașe pe marile bulevarde ale principalelor orașe din țară. La acestea participau coloane de oameni, cu toții gătiți în ținute festive, care scandau lozincile permise și cărau după ei pancarte. „Trăiască lupta pentru pace”, „Onoare Muncii” sau „Trăiască clasa muncitoare” erau doar câteva din mesajele zilei. Aveau loc chiar și dansuri care să elogieze personalitatea conducătorilor și beneficiile aduse de partidul unic. Nu are sens să mai spunem că obligația de a participa era una colectivă. Practic, se sărbătorea prin muncă”. Acesta era principiul”, arată Ioan C.
Toate întreprinderile la nelipsita defilare
Cu aproximativ o lună înainte de marele eveniment, se făceau pregătirile aferente. „Defilarea trebuie să iasă impecabil, iar la ea participau muncitori din fabrici și uzine, elevi, studenți, ba chiar și copii din grădinițe. Fiecare entitate avea o temă de pregătit. Muncitorii aveau steaguri și scandau urale ori lozinci măgulitoare. Copiii trebuiau să prezinte dansuri, îmbrăcați în costume cât mai colorate și purtau flori, steaguri sau diverse pancarte. Unii erau aduși cu autobuze sau camioane, din diferite localități, pentru a lua parte la defilare. Nu conta că afară e soare sau plouă. Liderii de partid erau într-o tribună și priveau desfășurarea de forțe. Desigur, nu lipseau aplaudacii de serviciu, care asistau la marșul în coloană și erau, și ei, aduși din alte zone. Nu era o mare mulțumire pentru nimeni să participe, dar lumea se bucura că scapă de munca în uzină”, arată Ioan C.
Populația angrenată
„În 1 mai, Fanfara Minerilor și a Combinatului Chimic, îmbarcați în camioane deschise, dimineața bună, celebrul cântec – Râde, iară, primăvara… Urma defilarea tuturor categoriilor socio-profesionale, începând cu Șoimii Patriei, Pionierii, Detașamentele Tineretului pentru Apărarea Patriei, Gărzile Patriotice, apoi toată suita de întreprinderi din minerit și nu numai, IMMUM,IMUAS, IMRAUT, UUMR, UMTCF, Romplumb, Combinatul, Filatura, Țesătoria, Fabricile de Mobilă, Cooperativele Meșteșugărești. Angajații defilau cu steaguri și lozinci în fața tribunelor oficiale ticsite de mai-marii PCR. Prin difuzoare se anunțau marile realizări. După momentele de laudă, începea, cu adevărat, distracția. Care pe unde. La terasă ori la iarbă verde, la mici și la bere”, explică Alexandru S.
Petrecerile câmpenești, atunci dar și în prezent
Așadar, urma, după nelipsita paradă… răsplata. După obișnuitele parade și defilări, omenii muncii luau cu asalt tarabele pentru a se cinsti cu tradiționalii mici. Aceștia erau, evident, stinși cu bere. Erau printre micile bucurii și plăceri pe care partidul le permitea și le oferea în semn de prețuire pentru efortul depus în clădirea realizărilor intereselor socialiste. Cât despre realizări, acestea erau mai întotdeauna peste plan. „Mai exact imediat ce se termina defilarea se organizau petreceri câmpenești. Primeai de la întreprindere bonuri, pe care îți luai bere sau mici. Desigur, cozile erau uriașe. Toată lumea se înghesuia să își ia cele oferite prin intermediul sindicatului. Unii rămâneau acolo, la locul unde era organizat evenimentul, alții alegeau să plece unde doreau ei, alături de prieteni sau colegi. Unii preferau zona barajului, alții pe Valea Chiuzbăii. Fiecare mergea acolo unde dorea. Practic, era vorba de o recreere permisă de partid pentru oamenii muncii”, arată Ioan C. Dacă alegeau altă locație decât zona unde avea loc petrecerea câmpenească, oamenii își luau cu ei și alte alimente, puse de acasă, pentru ca picnicul să fie un succes. „Oamenii își duceau diverse lucruri cu ei, mingi sau rachete de badminton cu care se jucau la iarbă verde. Dacă vremea era și mai caldă, făceau chiar și plajă. Unii alegeau zonele cu apă, tocmai pentru o ambianță cât mai plăcută. Ar mai fi o chestiune. Partidul unic înțelegea nevoia omului muncii de a se recrea, tocmai din acest motiv oferta magazinelor era mai bogată decât în mod obișnuit. Alimente care nu se găseau cu alte ocazii se regăseau acum pe rafturi. Cât despre carnea de mici, chiar dacă unii spun contrariul, aceasta nu aveau calitatea de acum, de exemplu. Dar atunci nu exista alternativă. Populația nu știa cum e să fie altfel”, arată Ioan C. „Ziua de 1 mai era așteptată cu nerăbdare de aproape toată lumea, nu pentru defilare, ci mai degrabă pentru că era o clipă de răgaz. În acele zile se putea ieși la iarbă verde pentru întâia oară în acel an. Era frumos, era atmosferă de sărbătoare, cu serbări câmpenești, muzică populară, ușoară sau chiar clasică. Înainte de sărbătoare, magazinele se aprovizionau cu carne, lactate, brânzeturi sau chiar roșii și castraveți din serele românești. Se pleca în stațiuni ca Izvoare, Ocna Șugatag sau pe la Cabana Mogoșa sau Barajul Firiza. Cei de la țară așteptau să poată lucra acasă pământurile”, explică Alexandru S. … și acum! După ce a căzut regimul comunist, situația s-a schimbat. Defilările au dispărut, așa cum era absolut evident. Însă, distracția cu mici și bere a rămas o tradiție. Fie că locul ales este unul amenajat de autorități ori o poiană ascunsă în pădure, maramureșenii au ales să sărbătorească 1 Mai. În fiecare an, indiferent dacă vremea era puțin capricioasă sau cerul era senin, lumea s-a obișnuit să o petreacă în relaxare, evident, în măsura în care avea posibilitatea. În ultimii an, perioada s-a transformat într-o minivacanță, iar unii chiar își făceau timp să iasă cu corturile pe mai multe zile. Cei care nu aveau posibilitatea oricum alegeau să își petreacă ziua (sau zilele) în sânul naturii. Nu vorbim numai de cei tineri, ci și de cei de vârsta a doua sau a treia, care luau cu asalt zonele împădurite împreună cu toți membri familiei. Zonele preferate au rămas, și după căderea regimului comunist, Barajul Firiza, Mogoșa (atât cât s-a putut), Valea Chiuzbăii, Apa Sărată, Două Veverițe (asta în cazul băimărenilor). La un moment dat, s-a instituit Legea Picnicului, care obliga administrațiile locale să amenajeze locuri speciale pentru grătare. În unele zone s-a respectat regula, iar oamenii le-au luat cu asalt. Dar ne amintim, însă, celebrele versuri: „Muncitorii au pornit / Și-ntr-un glas s-au înfrățit! / Și ei azi sărbătoresc / Unu Mai muncitoresc. / Înfrățiți azi cu țăranii, / Muncitorii-n joc și cânt, / Prăznui-vor în toți anii / Libertatea pe pământ. / Peste mări și peste țări, / Se adună pe cărări, / Lumea toată în alai, / Pentru al nostru Întîi de Mai”. (Versurile: Maria Ranteș, muzica: Ciprian Porumbescu.).
