În Prahova, 30 de bătrâni în fază terminală, imobilizați la pat, sunt pe cale să fie externați cu forța de la Unitatea de Asistență Medico-Socială Boldești-Scăeni, informează Libertatea.
Motivul? Banii, s-ai exact, lipsa lor.
Deși au nevoie de îngrijire medicală permanentă, deși 96% dintre ei nu se mai pot mișca și mulți nu au nici familie, nici casă, sunt tratați ca niște cheltuieli nejustificate.
Consiliul Județean Prahova, condus de social-democratul Virgiliu Daniel Nanu, a tăiat pur și simplu sprijinul financiar pentru acest centru. Timp de aproape două decenii, județul a asigurat o parte importantă din bugetul unității. Acum, din motive care țin mai degrabă de orgolii politice decât de nevoi umane, susținerea a fost retrasă. Iar consecințele sunt dramatice.
Primăria Boldești-Scăeni nu mai poate acoperi întreaga sumă necesară: 3 milioane de lei anual. Asigura până acum 1,3 milioane, restul venea de la județ. „Fără acești bani, suntem nevoiți să-i externăm pe bolnavii care nu sunt de-ai noștri, din Boldești”, spune primarul Ionuț Florin Dincă.
Cine sunt „străinii” care trebuie evacuați? Bătrâni abandonați de rude, oameni fără adăpost sau fără posibilități, imobilizați, conectați la aparate, pentru care acest centru e singura șansă de supraviețuire.
Singurul medic doarme în spital ca să le fie aproape. Nu din datorie scrisă într-un contract, ci din umanitate. Asistenții și infirmierele n-au mai văzut salariu de două luni. Clădirea e întreținută cu sponsorizări. Cu toate acestea, sistemul le întoarce spatele. Consiliul Județean a răspuns, în sfârșit, la solicitările disperate ale conducerii spitalului – cu un text „prost scris și alambicat”, fără nicio soluție.
Realitatea? Viețile acestor oameni atârnă de un fir de ață. Și statul îl taie fără să clipească.
Ce urmează? Pacienții urmează să fie anunțați că trebuie să plece. Unde? Nu se știe. Spitalele nu-i mai primesc decât temporar. Nu pot fi îngrijiți acasă. Clinicile private sunt inaccesibile.
Acesta nu este un scenariu dintr-un documentar despre colapsul moral al unei națiuni.
Se întâmplă în România. Acum. În 2025.
Iar bătrânii fără nume și fără putere ajung, din nou, victimele unei țări care nu-i mai vrea.
Vasile Petrovan
