Bine, măi Dragomire, măi, dar cum se poate una ca asta…

Titlul nu e cea mai inspirată formulare pentru a-ți lua la revedere de la Dragomir Ignat, un prieten,  un om cu care te-ai intersectat în toată istoria post-decembristă a presei din Maramureș. La care, la început te uitai mirat și te întrebai: ”ce caută domnul acesta distins, cu tâmple ușor atinse de argint – dar cu care provoca destule și sincere suspine în lumea feminină – în puștimea jurnalistică? Am aflat repede răspunsul: avea sufletul tânăr ca al nostru, doar cu înțelepciunea și experiența ne-o luase ușor înainte. Bărbat înalt, frumos, impunător, dar conciliant și liant între generațiile de jurnaliști, avea un mod aparte de a se minuna de lucrurile injuste, de devierile de la sistemele de valori și de la meritocrație. ”Bine, măi Nancy, măi, dar cum naiba se face că…” și-apoi detalia nedreptatea, abuzul sau ilogicul unor situații, în timp ce sprâncenele îi rămâneau ridicate, iar privirea pătrunzătoare. Cum mi se pare o nedreptate faptul că a plecat prea repede dintre noi, îmi vine și mie să spun: ”Bine, măi Dragomire, măi, dar cum se poate una ca asta, să pleci de capul tău într-o lume mai bună; de fapt, într-una așa cum ți-o doreai pe pământul acesta…” (A. G.)

Și fiindcă a fost apreciat – lucru nu prea des întâlnit – și de către colegii de muncă, iată și textul transmis de Biroul de presă al Inspectoratului Școlar Județean Maramureș;

In memoriam Dragomir Ignat

”Autentic om de cultură, jurnalist și poet, profesor și inspector școlar de specialitate –învăţământ special, activităţi educative și şcolarizarea rromilor la Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureș, între anii 1990 și 2011, Dragomir Ignat a fost un coleg respectat și admirat de toți dascălii pentru profesionalismul, generozitatea și  implicarea în învățământul maramureșean. A modelat generații de elevi cu măiestrie și pasiune, le-a insuflat adevăratele valori ale umanității și a militat întotdeauna pentru respectarea drepturilor tinerilor. Umanist convins și poet de contemplaţie, colegul nostru s-a impus prin modestie și naturalețe, îndemnând mereu elevii și colegii la a scrie și cu inima, nu doar cu condeiul. Dincolo de profesionalismul său, a considerat fiecare întâlnire cu semenii săi  un moment special și o adevărată binecuvântare. Dragomir Ignat a plecat prea devreme spre eternitate, lăsând o profundă emoție și durere în sufletele noastre.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Ceremonia de înmormântare are loc astăzi, 27 septembrie, la ora 12.00, la cimitirul Tanatorio din Baia Mare.