Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul: Tinerii creștini băimăreni și bucuria adusă bunicilor în sfânta sărbătoare! De Înviere, în vizită, la seniori!
Anul 2023 este „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice”. În acest context, se desfășoară acțiuni cu tematica aceasta. Doar că cercetarea seniorilor este o preocupare permanentă a credincioșilor Parohiei Ortodoxe „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare.
Beneficiarii Asociației Filantropice care funcționează pe lângă Bisericuța din Lemn sunt adeseori sprijiniți și cercetați de părinții parohiei, dar și de tinerii din grupul de cateheză al lăcașului de cult. Vârstnicii Căminului Sfântul Mihai din Baia Mare au primit vizita reprezentanților parohiei, chiar în ziua marelui praznic al Învierii Domnului. Iată relatarea uneia dintre voluntare, care a scris și descris foarte frumos despre această acțiune! Îi mulțumim Biancăi pentru relatare!
Cercetarea seniorilor de marea sărbătoare a Învierii
„Hristos a Înviat! Sărbătoarea sfântă a Învierii a revărsat pace, liniște și speranță peste întreaga umanitate. La ferestrele caselor credincioșilor s-a arătat multă lumină izvorând din ungherele sufletelor lor. Marea bucurie a aniversării religioase a pătruns chiar și în căminul persoanelor în etate, într-un chip deosebit. Din cauza neputințelor aduse de vârsta înaintată, enoriașii se află în imposibilitate de a se deplasa spre casa Domnului. Pentru a suplini acest gol, clerul a adus biserica la oameni. Lumina Sfântă a Învierii de la Ierusalim a ajuns și în familia lor. Pe lângă acoperirea nevoilor de bază – alimentare și de îngrijire fizică, centrul derulează și activități pentru propășirea minții și a sufletului. Îngrijitorii au rolul de a le asigura locuitorilor un cadru propice desfășurării programelor specifice vârstei, conferindu-le un sentiment de apartenență. Astfel, locatarii ajung să dobândească impresia că se cunosc din timpuri imemoriale, amintindu-și anevoios viața lor anterioară pătrunderii în acest cadru de comuniune. Metodele recreative, de implicare în diverse ocupații specifice – jocuri, cercuri de discuție, primirea unor vizite – sunt diverse. Dintre acestea se detașează prin semnificație vizitele cu tentă religioasă. Puțin contează locul în care ne aflăm pentru a ajunge la starea de fericire. Desigur că un anumit decor ne poate influența direct poziția psihică, dar mulți susțin că, de fapt, persoana în compania căreia ne aflăm cântărește mai greu. Astfel, chiar dacă era revelatoare prezența credincioșilor în lăcașul de cult, a valorat mult dobândirea Duhului Sfânt prin vizita pascală a slujitorilor bisericii. Prezența binecuvântată a acestora a făcut ca imobilul să se asemene cadrului sacramental din mijlocul lăcașului de închinare, iar evocarea Mântuitorului și simțămintele declanșate au dat sens evenimentului religios.
În zilele de sărbătoare, sânul bisericii este cel mai autentic și minunat loc în care ne putem afla. Toată veselia și desfătarea lumească este fadă dacă nu o împlinim cu acele clipe dedicate Domnului. În predică ni se spune că există trei niveluri de celebrare, trăire a praznicului.Unul lumesc, marcat de satisfacerea întâlnirii și desfătării cu aproapele, altul al minții, rațional, care ni se arată prin conștientizarea cuvintelor de învățătură și ultimul, superior, de trăire și asumare a sărbătorii de fiecare dintre noi. Prin Deniile din Săptămâna Mare, prin simțirea duhovnicească a Prohodului, prin culminarea cu noaptea Învierii. Este vorba de acea prefigurare și schimbare a noastră deodată cu evenimentele Scripturii, de parcurgere a drumului Golgotei și, în final, de adoptare a deciziei ferme de a limita cât mai mult incidența păcatului în viața noastră.
Făurirea acestei atmosfere a fost îndeplinită de alaiul de preoți, de cântăreți care au slăvit cu dăruire numele Domnului și de ceilalți vârstnici ca participanți la o adevărată Liturghie.
Spiritul tineresc al suitei a oferit un suflu nou căminului, prin glasurile viguroase trezindu-se curajul și trezvia celor mai în vârstă. De asemenea, cei în putere au oferit speranța Învierii enoriașilor, amintindu-le că viața este un dar și merită trăită chiar dacă încercările par să ne doboare. Un impuls la ridicare, închinare și proslăvire a Numelui Domnului. Un actor american afirma: „Un om este bătrân doar atunci când regretele au luat locul viselor.” Vârstnicii s-au remarcat cuprinși de starea de beatitudine trupească și sufletească, când toate simțurile parcă susțin un reviriment precum natura primăvara după o amorțire în mrejele iernii duhovnicești. Personalul, observator spectator, s-a înduioșat la vederea tainei ce se săvârșea în ambianța lumească a centrului. Spovedania este un alt aspect specific acestor vizite care are o conotație deosebită. Contează gradul de implicare, măsura în care ne angajăm în această Sfântă Taină. Desigur, și cadrul este unul ce cântărește, dar în astfel de situații-limită este primită orice formă de manifestare a credinței. Fiindcă unii nu se pot mărturisi în spațiul lăcașului de cult, preotul vine și ia povara păcatului din conștiința și sufletul credinciosului unde se găsește. „Spovedania este ca o baie în care ne spălăm de toate întinăciunile lăuntrice, sufletești”, spunea Pr. Sofian Boghiu. Așadar, vizitatorii pascali au adus aniversarea duhovnicească prin cântarea de elogiere a Învierii, nucleul dur al religiei creștine, fără de care aceasta ar fi denaturată: „Dacă Hristos n-a Înviat, zadarnică este credința noastră!” Într-adevăr, mare este această taină creștină, acest moment unic pe axa timpului, această șansă nemăsurată conferită omenirii – dobândirea vieții veșnice! Dar nu trebuie scăpat din vedere că viața lumească dăruită nouă este o minune prin ea însăși, iar posibilitatea nemuririi duhovnicești o completează, împlinind-o. Regretul și întristarea vârstnicilor că nu pot participa la “pleiada” de slujbe bisericești consacrate serbării Paștelui au fost, așadar, atenuate, iar purtătorii mesajului Domnului au amintit celor solitari de arătarea milei cerești care s-a revărsat prin trimiterea pe Pământ a Fiului lui Dumnezeu, prin asumarea de către acesta a poverii păcatelor umanității pentru a o salva de la moarte și din întunericul etern, această comemorare încălzindu-i cu văpaia comuniunii. Dacă Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dăruit viață celor adormiți, adunarea Parohiei a încercat să ofere lumină pentru trezirea inimii celor în nevoie. Pe masa de Paști din cămin, alaiul bisericesc a conceput un veritabil altar. Lângă icoana ce Îl înfățisa pe Fiul Domnului erau aprinse candele, iar preoții și cântăreții îmbrăcați în straine de sărbătoare intonau imnul Adevărului. Creștinii țineau în mâini făcliile aprinse, a căror căldură le pătrundea în suflete. Cu lacrimi în ochi, rosteau și ei versurile cântecului bisericesc specific: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”, arată pentru DirectMM.ro Bianca.
C.Ț.
Citește și
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul: Micii creștini băimăreni își continuă cu dăruire mare activitatea esențială! Au dus bunicilor în dar fericire!
