Se împlinesc 11 ani de când Arhimandritul Serafim Man de la Mănăstirea Rohia a plecat la Domnul

Duminică, 11 februarie, a 16-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a aflat în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, unde a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie apoi, a oficiat Slujba de pomenire la mormântul preacuviosului părinte arhimandrit Serafim Man, cu ocazia împlinirii a 11 ani de la trecerea la cele veșnice a celui supranumit „stâlpul de foc” de la Rohia.

„Am revenit la Mănăstirea Rohia, vatră de spiritualitate şi trăire duhovnicească de o intensitate deosebită. Mult iubită de credincioşi, de poporul lui Dumnezeu, păstorită de o obşte dinamică, de o obşte tânără, care lucrează cu spor spre slava lui Dumnezeu şi binele Bisericii.

Am revenit pentru că este luna în care ne-a părăsit părintele arhimandrit Serafim Man. S-a mutat la Domnul în 12 februarie 2013. Sunt 11 ani şi se potriveşte ca în duminica în care am hotărât să facem pomenirea şi comemorarea părintelui şi aducerea aminte, rugându-ne lui Dumnezeu să-i dea veşnică odihnă, iar nouă multă recunoştinţă şi preţuire pentru toată osteneala, jertfa şi lucrarea pe care a depus-o în slujba Bisericii lui Hristos, iată, să fie duminică, 11 februarie. 11 ani de la plecarea la Domnul şi Dumnezeu a rânduit ca astăzi să facem această comemorare, această sărbătoare.

Părintele Serafim a fost un duhovnic blând şi rămâne un duhovnic cu chip luminos, un duhovnic blând şi bun, potrivit pentru blândeţea şi cuminţenia şi evlavia poporului de aici, din Ţara Lăpuşului şi nu numai, că veneau credincioşii din toată Eparhia şi din toată Transilvania ca să se spovedească la părintele Serafim. Pentru că nu era foarte aspru, înţelegând că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a fiecărei persoane nu stă neapărat în multa noastră vrednicie şi nesfârşitele rugăciuni, ci marea credinţă şi nesfârşita nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.

Aşa cum părintele a înţeles şi aşa cum s-a petrecut minunea cu el, pentru că dacă în ′80 medicii au constatat că are un cancer care a devenit galopant şi în ’83 a fost declarat pierdut de către ştiinţa medicală, fără posibilitatea de a mai fi salvat, s-a întâmplat miracolul, pentru că miracolul ce însemnează: imposibilul care devine posibil, iar imposibilul posibil face numai Dumnezeu, cum a spus Mântuitorul: ce e cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.

Ajutorul, ocrotirea şi rugăciunile făcute la icoana Maicii Domnului de aici de la Rohia i-au dăruit Părintelui Serafim, i-au redat sănătatea şi ani mulţi, încă 30. A trăit încă 30 de ani, deci până în 2013, fiind declarat pierdut de lumea şi ştiinţa medicală. Acesta a fost un miracol la care am fost martor. Acum, de ce a îngăduit Dumnezeu ca să fie încercat aşa, cred că multa povară şi marea jertfă pe care a depus-o pentru zidirea construcţiilor importante care se văd şi astăzi în mănăstire: Casa cu Paraclis, Casa Poetului, aducţiunea de apă, amenajarea drumului erau lucrări de o necesitate maximă şi Rohia nu le avea. Şi apoi, peste toate acestea, a fost hărţuirea la care a fost supus de Securitatea comunistă. Să nu uităm că în 1973, când a devenit stareţ după Înaltpreasfinţitul Justinian, ca ucenic de drept, atunci, în acelaşi an, a venit pentru prima dată şi Nicolae Steinhardt la Rohia, rămânând câte trei luni pe timpul verii până în 1980 şi lucra la biblioteca mănăstirii şi odată cu venirea a început hărţuirea părintelui Serafim de către Securitatea comunistă şi probabil că frământarea, pentru că se ştie că toţi purtăm cancerul, dar nu se declanşează la toţi decât în urma unor întâmplări nefericite sau atunci când Dumnezeu îngăduie ca să ne întărească în credinţă dacă suntem într-un derapaj al credinţei noastre.

Cred că aşa a fost minunea cu părintele Serafim şi Dumnezeu i-a dat viaţă pentru că a fost nevoie de părinteasca lui povăţuire. Eram foarte tânăr, a fost stareţul nostru, al tuturor, inclusiv stareţul meu, şi poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de părintele Serafim, de poveţele lui, de rugăciunea lui, de binecuvântarea şi de iertarea şi dezlegarea Părintelui Serafim. De aceea, cu multă recunoştinţă şi nostalgică aducere aminte astăzi ne amintim de chipul lui senin, de naturaleţea şi firescul vieţii lui, de felul cum muncea alături de muncitori. Eu aşa l-am găsit când am venit ca frate, mjuncind alături de muncitori şi tot ce a făcut Părintele Serafim pentru ţinut, ca un om natural şi fiu de ţăran, cu mult bun simţ ţărănesc şi românesc şi multă credinţă în Dumnezeu şi iubire faţă de Maica Domnului, de Biserică şi neam. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

La final, credincioşii prezenţi au plecat în procesiune la cimitirul Mănăstirii Rohia unde soborul a oficiat Parastasul pentru părintele Serafim Man, la mormântul acestuia, cu lumânări aprinse în mâini şi în sunet de clopote, informează Andrei Fărcaş, Redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.

Repere biografice

Arhimandritul Serafim (Ștefan) Man s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni;
23 noiembrie 1952 – la 17 ani a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de stareţul Justinian Chira;
20 iulie 1955 – a fost tuns în monahism, primind numele de Serafim;
1957 – a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind la mănăstire până în 1959;
1959 – 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ și Costeni;
1971 – a revenit la mănăstirea de metanie;
1973 – a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia, pe care a condus-o până în 1984 când din motive de sănătate – cancer la gât – s-a retras;
părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca, Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979;
6 decembrie 1973 – a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982 a fost ridicat la rangul de Arhimandrit;
1980 – l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea Mănăstirii şi l-a călugărit;
27 decembrie 2012 PS Părinte Episcop Iustin i-a acordat în semn de preţuire și respect „Crucea Voievodală Maramureșeană”;
noiembrie 2010 – la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş;
12 februarie 2013 (dimineața) – a trecut la Domnul.