„Iisus, bine ai venit!”: Diana Topan a lansat videoclipul unei colinde deosebite - 12 minute în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința și statornicia aduc vindecare – meditație la Duminica a 27-a după Rusalii - 45 minute în urmă
Târgu Lăpuș găzduiește ediția a VIII-a a competiției „December Run” - 54 minute în urmă
SUA redefinește relația cu Europa - 54 minute în urmă
A fost hramul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Baia Mare - 1 oră în urmă
Maramureșeanca Alisia Boiciuc, în elita handbalului mondial - 3 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (XXI) - 6 ore în urmă
„De Moș Nicolae”: Glasuri curate de copii au umplut Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 7 ore în urmă
Dominic Fritz și „bugetul curcubeu” - 8 ore în urmă
Sorana Cîrstea se retrage din tenis - 8 ore în urmă
Ziua în care Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru greșelile Bisericii
În urmă cu un sfert de secol, pe 12 martie 2000, lumea asista la un moment istoric fără precedent. Într-o ceremonie solemnă, desfășurată în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea a rostit unul dintre cele mai puternice și curajoase discursuri din istoria Bisericii Catolice. Suveranul Pontif a cerut iertare în numele Bisericii pentru greșelile și păcatele comise de-a lungul secolelor – un gest de reconciliere și asumare care a marcat profund începutul noului mileniu.
În fața a peste 10.000 de credincioși, șase cardinali au enumerat, pe rând, marile greșeli ale Bisericii: intoleranța religioasă, violențele comise în numele credinței, persecuțiile împotriva evreilor, nedreptățile sociale, discriminările și abuzurile de putere. Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut că „în anumite perioade ale istoriei, creștinii au recurs adesea la metodele intoleranței, pătând fața Bisericii”. Printr-o rugăciune profundă, Pontiful a cerut iertare pentru schismele din creștinism, pentru rănile provocate de Cruciade și Inchiziție, dar și pentru disprețul arătat culturilor indigene în timpul epocii coloniale.
Cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul Papă Benedict al XVI-lea, a subliniat necesitatea acestei mărturisiri colective, amintind că „Biserica trebuie să-și recunoască greșelile pentru a merge mai departe pe calea adevărului și a reconcilierii”.
Ceremonia a fost marcată de un simbolism profund. La fiecare mărturisire a păcatelor istorice, o lumânare era aprinsă în fața unui crucifix din secolul al XIV-lea. La final, Papa Ioan Paul al II-lea s-a apropiat și a sărutat crucea, într-un gest de smerenie și pocăință. „Această zi este o zi de iertare, o zi a căinței, dar și o zi a speranței pentru viitorul Bisericii și al lumii”, a declarat el.
Cererea de iertare a fost primită cu emoție și reflecție atât în lumea catolică, cât și în afara ei. Pentru mulți, a reprezentat un pas esențial în recunoașterea greșelilor trecutului și un angajament pentru un viitor al credinței bazat pe respect și iubire.
La 25 de ani de la acest moment istoric, moștenirea lăsată de Papa Ioan Paul al II-lea rămâne un reper al curajului moral și al dorinței de reconciliere. Cuvintele sale răsună și astăzi, amintindu-ne că adevărata măreție a unei instituții sau a unei credințe constă în capacitatea de a-și recunoaște greșelile și de a construi un viitor mai bun.
Vasile Petrovan
















