Ofertă : 100 de zile închis într-un laborator spațial și 23.000 de euro pentru tine - 57 minute în urmă
Scandal în familie la Sighet, cu egalitate în restricții - 1 oră în urmă
Paul Ananie a trecut mai departe în semifinala Vocea României - 2 ore în urmă
Viceprimarul Kristofer Levente Orosz, hirotonit diacon la Sighetu Marmației - 3 ore în urmă
Ajutor de urgență din România pentru energia electrică a Moldovei - 3 ore în urmă
„Iisus, bine ai venit!”: Diana Topan a lansat videoclipul unei colinde deosebite - 3 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința și statornicia aduc vindecare – meditație la Duminica a 27-a după Rusalii - 4 ore în urmă
Târgu Lăpuș găzduiește ediția a VIII-a a competiției „December Run” - 4 ore în urmă
SUA redefinește relația cu Europa - 4 ore în urmă
A fost hramul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Baia Mare - 4 ore în urmă
Se împlinesc 62 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie
Astăzi, 15 martie, se împlinesc 62 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie.
La 15 martie 1960, în timp ce se afla la închisoarea Jilava, el a fost botezat de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu, un coleg de lot. După Revoluţie, a publicat celebrul „Jurnalul fericirii“, operă monumentală în care descrie pe larg acest moment.
„Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecţii de catehizare şi le facem şezând pe marginea unui pat de fier, cu spatele spre uşă, unul lângă altul, vorbind în şoaptă (…) Lecţiile de catehizare merg foarte repede, părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios, şi e drept că şi eu mă dovedesc a cunoaşte destul de multe.
Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, vreau să fiu catolic sau ortodox? Le răspund fără şovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. (…) Nu se poate şti când vom fi scoşi din celula 18 (e de tranzit) şi răspândiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să nu mai amânăm. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii.
La repezeală – dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită – părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid. (…)”















