Tabere de vară pentru copii și adolescenți în Dănești - 3 ore în urmă
Muzeul Autografelor vine în Baia Mare; Este o expoziție unică la nivel național - 3 ore în urmă
NODU’RAR – performance de dans contemporan și video art la Colonia Pictorilor din Baia Mare - 6 ore în urmă
E vremea socatei, băutura copilăriei - 6 ore în urmă
Sesiune de formare a dascălilor în orașul Șomcuta Mare - 7 ore în urmă
Discuții între copii și psiholog despre prietenie, în municipiul Sighetu Marmației - 8 ore în urmă
19 mai: Rusaliile Catolice - 8 ore în urmă
În perioada 24-26 mai: Cele mai noi modele de mașini, expuse la Auto Show Maramureș - 8 ore în urmă
Ocna Șugatag, perla izvoarelor termale din Maramureș - 9 ore în urmă
Mesajul Preasfițitului Părinte Iustin adresat tuturor femeilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului la „Duminica Mironosițelor” - 9 ore în urmă
Se împlinesc 62 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie
Astăzi, 15 martie, se împlinesc 62 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie.
La 15 martie 1960, în timp ce se afla la închisoarea Jilava, el a fost botezat de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu, un coleg de lot. După Revoluţie, a publicat celebrul „Jurnalul fericirii“, operă monumentală în care descrie pe larg acest moment.
„Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecţii de catehizare şi le facem şezând pe marginea unui pat de fier, cu spatele spre uşă, unul lângă altul, vorbind în şoaptă (…) Lecţiile de catehizare merg foarte repede, părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios, şi e drept că şi eu mă dovedesc a cunoaşte destul de multe.
Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, vreau să fiu catolic sau ortodox? Le răspund fără şovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. (…) Nu se poate şti când vom fi scoşi din celula 18 (e de tranzit) şi răspândiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să nu mai amânăm. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii.
La repezeală – dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită – părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid. (…)”