Marţi, 16 februarie, în a doua zi a Postului Mare, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, împreună cu preoţii slujitori ai sfântului locaş de închinare.
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Adrian Morar, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, şi Pr. Ionuţ Pleş – toţi slujitori ai Catedralei.
Răspunsurile la strană au fost date la două strane de cântăreţii şi diaconii Catedralei şi de o parte a membrilor Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei, împreună cu un grup de tineri elevi de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, conduși de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a referit la viaţa Sfântului Andrei Criteanul, alcătuitorul Canonului cel Mare, care îi poartă numele.
După ce a precizat faptul că Sfântul Andrei Criteanul a fost un mare păstor al Bisericii lui Hristos, Preasfinţitul Părinte Iustin şi-a declarat bucuria de a fi împreună cu mulţimea de credincioşi în Sfânta Catedrală.
„Este o frumoasă şi dumnezeiască imagine ceea ce am eu în faţa mea acum şi îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că atâtea inimi şi atâtea glasuri binecuvântate şi creştine ne însoţesc în această călătorie pe noi, slujitorii Sfintei Catedrale şi a Sfintei noastre Episcopii. Ne însoţiţi şi călătorim împreună, mână de mână şi inimă lângă inimă, cu credinţă, nădejde şi dragoste nestrămutată, pentru că acestea sunt puterea noastră”.
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre viaţa Sfântului Andrei Criteanul, din copilărie, până după adolescenţă, când devine foarte de tânăr slujitor la Altarul Bisericii în Ierusalim, iar apoi în Constantinopol.
„Ca tânăr păstor, a continuat lucrarea pe care a început-o, cea filantropică, a zidit multe biserici, şcoli teologice, aşezăminte sociale, s-a ocupat de copiii abandonaţi, de copiii sărmani, de copiii cu posibilităţi materiale reduse, ca să poată face şcoală şi să primească îngrijiri, s-a ocupat de refugiaţi şi de cei persecutaţi. Era un adevărat păstor, în sensul biblic al cuvântului, după chipul Mântuitorului, al Bunului şi Blândului Păstor. Aşa şi-a continuat activitatea, dar a văzut că în Postul Mare lipseşte ceva şi nu era suficientă Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, care se săvârşea deja. Şi atunci a alcătuit această cea mai lungă slujbă de canon, care are 9 cântări, cu 250 de stihiri. În fiecare stihiră se invocă ajutorul lui Dumnezeu şi iertarea Lui. Este de o frumusețe unică, este o capodoperă a Ortodoxiei şi a Creştinătăţii, a Bisericii lui Hristos. În Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” se citeşte în fiecare Post Mare, în patru stări, iar în miercurea din săptămâna a cincea din Sfântul Post se citeşte integral. În această rugăciune este amintită toată pleiada de Sfinţi şi Drepţi, de oameni care au greşit şi s-au pocăit”, a specificat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Apoi, Întâistătătorul Eparhiei a vorbit despre beneficiile spirituale şi trupeşti ale Postului Mare.
„În seara aceasta am reţinut că au fost pomenite numele celor trei Sfinţi care au fost aruncaţi în cuptorul din Babilon şi au fost hrăniţi doar cu seminţe, ca să se vadă ce lucruri minunate se întâmplă cu fiii lui Israel, că ei ţin posturile şi erau mai frumoşi decât cei ce mâncau din căldările cele cu carne. Şi astăzi, creştinii care postesc sunt mai sănătoşi, mai fericiţi, mai luminoşi, mai voioşi decât cei care nu postesc şi se hrănesc din abundenţă şi fără măsură. Uitaţi-vă la bătrânele satelor noastre, care la 80-90-95 de ani au bujori în obraji şi faţa lor este curată, şi privirea limpede şi bătrânii sunt ca nişte stejari înfipţi în pământ, plini de înţelepciune, plini de bună cuviiţă, de bun simţ. Toţi vedem această diferenţă între lumea laică sau profană de la sate şi lumea păgânizată de la oraş. Cei de la sate au lucrat, au avut grădină, au avut alimentele lor de bază, pe care le cultivă în grădină, au avut unde să iasă, au avut ce să lucreze, nu le-a interzis nimeni să iasă în ograda şi grădina lor şi n-au simţit atâta stres ca cei de la oraş. Viaţa aceea este mai firescă decât viaţa noastră din cetăţile acestea unde ne-am adunat în număr foarte mare de oameni şi suntem un fel de Babilon”, a concluzionat Preasfinţia Sa, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
