Domul de lemn de la Săpânța

Maramureșul este recunoscut peste tot și prin intermediul frumoaselor biserici și mănăstiri de lemn, acestea fiind adevărate bijuterii.

Unele datează de secole, ajungând astăzi să fie adevărate monumente cultural-turistice, porți spre tradiție care redau unicitatea și frumusețea județului nostru.

Una dintre acestea este Mănăstirea Săpânța Noul-Peri. Mai jos, vă invităm să citiți cuvântul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, despre Mănăstirea Săpânța Noul-Peri:

Mănăstirea Săpânța Noul-Peri cea mai înaltă construcție de lemn din Europa și poate chiar din lume – 75 m.

Mănăstirea Medievală Perii Maramureșului a fost o ctitorie voievodală și prestigioasă a Familiei Dragoșeștilor, voievozi ai Maramureșului. Această Mănăstire a devenit un puternic centru de rezistență împotriva catolicizării și calvinizării românilor ortodocși maramureșeni. Fiii voievodului Dragoș – Drag și Balc, au așezat Mănăstirea sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol care a emis un act Act Oficial semnat de Patriarhul Antonie al-IV – al Constantinopolului în August 1391, prin care ridica această mănăstire ctitorie a dreptcredincioșilor voievozi Dragoșești, la rang de STAVROPIHIE (adică intra sub protecția directă a Patriarhiei și devenea stavropighie Constantinopolitană). Egumenul ei (primul conducător spiritual) s-a numit Pahomie și avea atribuții cvasi-episcopale (nu era episcop hirotonit) el conducea Mănăstirea, păstorea, coordona și îndruma preoții din tot actualul spațiu al Nord – Vestului. Maramureșul cum era el atunci cu cele două părți rămase după al II-lea Război mondial în dreptul Tisei și Sătmarului, exact teritoriul pe care a reînviat istorica Episcopie a Maramureșului și Sătmarului care și ea în trecut a fost legată de vechi ca și Mănăstirea Perii Maramureșului. La Mănăstirea Peri au rezidat episcopii, primul a fost Episcopul Simon, confirmat de Constantinopol, care îi hirotonea preoți și predica adunări Liturgice și îndruma poporul pe calea dreptei credințe.

Ultimul episcop care a rezidat și la Peri a fost episcopul Iosif Stoica – nobil Maramureșan, născut la Criciova în dreptul Tisei, trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu titlul de Iosif Mărturisitorul din Maramureș, sărbătorit la 24 aprilie. După 1700 mănăstirea a fost distrusă deoarece lupta pentru uniație a fost crâncenă și sprijinită de Curtea de la Viena, iar mănăstirile stăteau în calea acestei intenții a Imperiului Habsburgic. Nicolae Iorga care a călcat pe ruinele fostei mănăstiri, a scris că mănăstirea Peri, era un puternic centru de cultură, se publicau cărți de cult, era școală de pregătire a clerului, și probabil aici a apărut scrisul în limba română. După anul 1990 cu binecuvântarea IPS Iustinian Arhiepiscopul și Pr. Grigore Luțai împreună cu credincioșii din Săpânța, au hotărât reînvierea mănăstirii Peri, prin construirea ei în mijlocul parcului dendrologic, într-un loc de frumusețe rară la marginea Săpânței, de data aceasta în stânga Tisei!

Este cea mai înaltă biserică și construcție de lemn din Europa, 75 m, opera arhitectului Dorel Cordoș. Este un loc ce impresionează, fascinează, înalță, veghează Crucea, binecuvântând locul vechii mănăstiri din dreptul Tisei, ea fiind așezată la distanță de aproximativ 10 km în linie dreaptă de locul fostei mănăstiri și odihnește sufletele celor ce își dorm somnul de veci în pământul rupt de Țara Maramureșului Voievodal și care va dăinui de acum și până în veac și o dată cu ea va dăinui Neamul Românesc, credința ortodoxă strămoșească, limba, cultura și civilizația lemnului creat de meșterii populari maramureșeni. Amin!