Duminică, 22 martie 2026, a patra din Postul Paștilor, închinată Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit la Mănăstirea Bârsana din Maramureșul Voievodal, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi.
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un bogat cuvânt de învățătură, prin care a reamintit credincioșilor semnificația spirituală a duminicilor rânduite, precum și esența credinței ortodoxe în contextul istoric al Maramureșului.
„Suntem în duminica a patra din Sfântul și Marele Post al Învierii Domnului, postul pregătitor pentru praznicul înălțător, mare, sfânt și luminat al Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe parcursul postului de șase săptămâni, patruzeci de zile, plus Săptămâna Sfintelor Pătimiri, avem mai multe duminici importante și așezate de Sfinții Părinți cu o semnificație teologică și duhovnicească deosebită.
Duminica I din Postul Mare este închinată Ortodoxiei, așa se numește Duminica Ortodoxiei, sau a sfintei și dreptei credințe sau a biruinței dreptei credințe asupra tuturor rătăcirilor afirmarea, statornicirea și așezarea în dogmă a cinstirii sfintelor icoane ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care prin întruparea lui de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, luând chip omenesc, a făcut posibilă zugrăvirea chipului Său Dumnezeiesc, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar și om adevărat în icoană.
Apoi cinstim icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca s-a învrednicit să Nască de la Duhul Sfânt în chip suprafiresc pe Fiul lui Dumnezeu, care și-a luat trup dintrânsa. Apoi cinstim icoanele Sfinților Apostoli, cei 12, care sunt și ocrotitorii acestei Sfinte Mănăstiri, așa cum înțelept a rânduit la punerea pietrei de temelie în Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian, vrednic de pomenire.
Și apoi cinstim icoanele tuturor Sfinților din Biserica lui Hristos, mucenici, cuvioși, preacuvioși, Sfinți Părinți, normativi pentru Biserică, și Sfinții din toate veacurile mărturisitori ai lui Hristos, și Sfinți din toate neamurile și Sfinți din neamul nostru. După 1990, Biserica Ortodoxă Română a purces la alegerea, la descoperirea, la prezentarea și confirmarea sfințenii vieții unor Sfinți din neamul nostru.
Drept credincioși voievozi, ierarhi sau episcopi cu viață sfântă care a apărat dreapta credință, printre ei este și Sfântul nostru din Maramureș, Iosif Mărturisitorul, care a păstorit această episcopie mult pătimitoare, înființată și desființată și iar înființată, adică martirizată în trei rânduri.
Sfântul Iosif a păstorit între 1692-1711 și a slujit aici, în această vatră, care exista în vremea Sfântului Iosif și aici a rezidat ultimul episcop cunoscut cu numele. Și pomenit de Părintele Academician și istoric al Bisericii Ortodoxe Române, Mircea Păcuraru, episcop care a rezidat la Mănăstirea Bârsana la 1739, ultimul episcop înainte de desființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și după Gavriil de Bârsana, două sute de ani, românii Ortodocși n-au mai avut voie să aibă un episcop de legea lor, că au fost trecuți cu forța, declarați, uniți cu roma sau greco-catolici.
N-au trecut niciodată că n-au fost consultați. Au fost declarați de imperiu, de curtea de la Viena, greco-catolici, pur și simplu, fără să fie întrebați dacă vor sau nu. Nu a riscat imperiul, că ar fi fost niște revolte pe care nu le-ar fi putut potoli, că n-ar fi acceptat maramureșenii, urmașii Sfântului Iosif, să treacă. Și atunci nu i-au consultat, în acte i-au declarat uniți cu roma sau greco-catolici. Asta este istoria adevărată, nu cea falsificată, care uneori este popularizată.
Deci, pe toți sfinții și, în special, pe Sfântul Iosif noi îl cinstim, că avem credința aici, în Maramureș, că a fost apărată cu multă jertfă de acest bărbat apostolic, care a fost Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul. Lui îi datorăm credința atât de vie, frumoasă și puternică și adevărată pe care o avem noi, maramureșenii.
Și apoi, păstorilor, care au păstorit cel mai prestigios în ultima vreme, sigurul pe care l-am iubit și-l iubim și-l cinstim, că e un Sfânt, că a fost cu viață Sfântă Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian, mult rugător pentru noi toți, păstorul cel blând și bun și povățuitor luminat”., a povestit Preasfințitul Părinte Iustin.
Sursă text: Andrei Fărcaș – redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre
Foto: Arhid. Vasile Pop – consilier eparhial pentru protocol
