Luni, 18 octombrie, au debutat conferinţele preoţeşti în Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, prezidate de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Conferinţa inaugurală a avut loc în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare prin oficierea Sfintei şi Dumnezeştii Liturghii de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar.
După Sfânta Liturghie a fost săvârșit un Te-Deum de PS Părinte Timotei Sătmăreanul, pentru a mulţumi Bunului Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi pentru a cere ajutor lui Dumnezeu la buna desfăşurare a lucrărilor conferinţei şi la bunul mers al lucrurilor din Episcopie.
Soborul afost alcătuit din Arhim. Gherontie Nergheş, stareţul Mănăstirii Măriuş, Arhim. Vasile Filip, stareţul Mănăstirii Rohiiţa, Protos. Ioan Pitforodeschi, duhovnicul Mănăstirii Moişeni, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Marcel Ioan Malanca, protopopul de Oaş, Pr. Dr. Cristian Boloş, parohul Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” Satu Mare, Pr. Vasile Feher, Pr. Petrică Sabo, Pr. Adrian Bucşa, Pr. Ioan Dobrican, Arhid. Gherasim Nap, Arhid. Dumitru Botiş, inspector eparhial social, Diac. Ionuţ Socolan, Diac. Ciprian Vereş.
Răspunsurile la strană au fost date de un grup de preoţi, diaconi şi teologi din Satu Mare şi Oaş.
În timpul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru preot, pe seama Parohiei Bicău din Protopopiatul Satu Mare, diaconul Nicolae Coroian.
Conferinţa
În deschiderea conferinţei a vorbit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi a evocat personalitatea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian în diferite momente ale vieţii, pe baza relatărilor şi lungilor discuţii desfăşurate între marele Ierarh şi ucenicul său, mai ales în momentele importante cu semnificaţie istorică pentru Eparhia Maramureşului şi Sătmarului. Cu această ocazie au aflat şi preoţii relatări inedite legate de cel ce a reclădit Episcopia Maramureşului şi Sătmarului cot la cot cu ucenicul său, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Referatul conferinţei a fost susţinut de Pr. Dr. Vasile Augustin, vicar administrativ, singurul membru în funcţie al Permanenţei Eparhiale de la reînfiinţarea Episcopiei, şi a fost intitulat „Centenar Arhiepiscopul Justinian – 100 de ani de la naşterea sa”. Referatul este structurat pe mai multe capitole, care fac referire la întreaga sa activitate, fără a fi, însă, exhaustivă, lucru imposibil într-un asemenea demers.
Primul capitol tratează viaţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, de la naştere până la devenirea sa ca arhimandrit al Rohiei, stareţul cu o activitatea de trei decenii la acest sfânt locaş de închinare, salvatorul ei de mai multe ori, cunoscut şi căutat de zeci de mii şi sute de mii de credincioşi cu necazuri şi pentru sfaturi în anii grei ai perioadei comuniste. Prin sfaturile sale lucra Duhul Sfânt, iar mintea sa era luminată de o scânteie Dumnezeiască.
Al doilea capitol relatează crâmpeie de la Eiscopatul de la Cluj, unde a fost Episcop Vicar din 1973, când Sfântul Sinod l-a ales ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului din Cluj-Napoca, până în 1990.
„Ușa dânsului era larg deschisă, ne relatează Pr. Augustin, pentru întreaga preoțime, de aceea, în anii ’90, când va veni la Baia Mare, va lăsa la Cluj un mare gol. Nu pot încheia acest capitol fără a menționa o discuție privată pe care am avut-o cu vlădica Justinian în biroul Său de la Cluj, în ianuarie 1990, când am fost mandatat de preoțimea băimăreană să-i reprezint într-o ședință a Permanenței Eparhiale de la Cluj, în care am citit Hotărârea clerului din Maramureș de a reactiva Episcopia Maramureșului. M-a chemat și m-a întrebat pe cine vrem să aducem episcop la Baia Mare. Răspunsul meu a fost: Întreaga preoțime vă așteaptă acasă. Mi-a răspuns: Arhiepiscopul Teofil este în vârstă. Am toate șansele să fiu ales la Cluj”. I-am răspuns: „Cum doriți, dar să știți că Mănăstirea Rohia va intra în componența Episcopiei Maramureșului. S-a albit la față. Cred că atunci a luat hotărârea să vină acasă. După trecerea la Dumnezeu a vlădicii Teofil, clujenii l-au pețit iar pe episcopul nostru, dar acesta le-a spus: Nu-mi pot părăsi obștea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o.”
„Ctitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului” este cel de-al treilea capitol al referatului dedicat fostului Chiriarh al acesteia. Relatările Părintelui Vasile Augustin sunt vii, parcă întâmplate ieri.
„La două luni după Revoluția din decembrie 1989, Sfântul Sinod, în ședința de lucru din 12 februarie 1990, prin temeiul nr. 1225, a aprobat reînființarea Episcopiei Maramureșului, ce va avea jurisdicție asupra parohiilor și mănăstirilor din județele Maramureș și Satu Mare. Cu aceeași dată, Episcopul Justinian a fost numit Episcop Locțiitor, cu mandatul de a reorganiza eparhia.De la Sfântul Sinod, vlădica Justinian a luat avionul și a venit direct la Baia Mare. Din aeroportul bucureștean m-a sunat să adun protopopii la reședința Protopopiatului Ortodox din Baia Mare, atât pe cei din Maramureș, cât și pe cei din Satu Mare. Așa a fost începutul… adică Episcopul Justinian a trebuit să o ia din nou de la zero, sau cum spunea dânsul de pe iarbă verde.”
Realizările administrative ale Episcopatului de la Baia Mare fac conţinutul capitolului al patrulea: „au fost multe alte realizări, care, dacă s-ar scrie cu de-amănuntul, nu știu câte cărți s-ar putea tipări”, relatează Părintele Augustin.
Alt capitol, al cincilea, se referă la înfăptuirile culturale, cu ocazia Centenarului naşterii sale, la scrierile pe care le-a realizat, la cărţile scoase, precum şi la resfinţirea bisericii monument UNESCO din satul său natal Plopiş şi aducerea casei în care s-a născut, azi casă memorială, la doar 20 metri de amplasamentul iniţial, la turnarea celor două busturi, unul la casa memorială şi celălalt, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare şi la multe altele.
Penultimul capitol al referatului aduce în memoria preoţimii activitatea de Episcop Eparhiot, pe care aproape toţi preoţii o cunosc şi despre care şi-au adus aminte cu emoţie.
Epilogul vine cu o concluzie rostită de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, ucenicul şi urmaşul Înaltpreasfinţiei Sale, spusă de mai multe ori: „a trecut un centenar de la nașterea Sa. Se va mai naște, oare,un ierarh pentru un secol? Dumnezeu ştie!”, a completat Preasfinţia Sa.
În încheierea conferinţei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut mai multe comunicări administrative şi a răspuns întrebărilor adresate de o parte din cei peste 150 de preoţi participanţi. informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
