Înjumătățirea Praznicului Învierii Domnului este sărbătorită în Biserica Ortodoxă miercuri, 26 mai, în săptămâna a patra, ca fiind reperul de mijloc între două sărbători mari din viața creștinismului, Învierea Domnului Iisus Hristos și praznicul Cincizecimii, al Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli.
Aceast praznic are fundamente biblice întemeiate, atât în Vechiul cât și în Noul Testament. De exemplu, în Vechiul Testment coincide cu sărbătoarea iudaică a Corturilor, care este a treia mare sărbătoare a evreilor dupa Paște și Cincizecime. Istoricul iudeu Iosip o caracterizează ca „o sărbătoare importantă, mare și sfântă pentru iudei”. În Noul Testament a fost ziua în care Hristos a apărut în templu, la jumătatea praznicului (Ioan 7, 14-36) și învăța mulțimea. Astfel, Mântuitorul este apa cea vie, de aceeași cinste cu Duhul Sfânt: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (cf. Ioan 7, 37-39).
De asemenea, trebuie precizat faptul că această zi a înjumătățirii este un praznic și durează 8 zile, adică este un praznic în interiorul altui praznic, adică al Învierii iar tipicul a rânduit ca în această zi să se facă dezlegare la pește, tocmai ca o bucurie duhovnicească.
O particularitate aparte a acestei zile o constituie și Axionul Înjumătățirii, adică Axionul Nașterii Maicii Domnului (8 septemebrie): „Străin lucru este maicilor fecioria”, care se cântă și la Odovania înjumătățirii, iar în celelale zile cântându-se după Tipicul Mare: „Îngerul a strigat”până la Odovania Învierii. De asemenea, chinonicul zilei este „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el, a zis Domnul. Aliluia”.
Aceste opt zile de prăznuire ne oferă posibilitatea de a înțelege și mai bine taina Învierii din morți a Mântuitorului și de a fi într-o comuniune mai intensă cu Biserica, chipul tainic al Domnului.
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu
