14 iulie 1947, înscenarea de la Tămădău - 9 ore în urmă
Anunț pentru aparținătorii pacienților decedați de la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare - 12 ore în urmă
Atelierele de vacanță continuă la Muzeul Satului Baia Mare: Copiii au învățat să croșeteze, să cioplească și să creeze din fibre naturale - 14 ore în urmă
Biblioteca Orășenească Vișeu de Sus a dat startul programului „Biblioteca, prietena ta de vară” - 14 ore în urmă
„Magia cristalelor” – expoziție aniversară cu flori de mină din Maramureș, vernisată la Tulcea - 14 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul, în mijlocul celor peste 200 de participanți la Tabăra de vară „Credință, rugăciune și comuniune” de la Bloaja - 14 ore în urmă
Conf. univ. dr. Delia Suiogan prezintă specializarea Etnologie pentru viitorii studenți - 15 ore în urmă
Au început lucrările la Parcul de Specializare Inteligentă din Șomcuta Mare - 15 ore în urmă
Expoziția „Amintiri din sat”, semnată de Horațiu Crișan, vernisată la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației - 17 ore în urmă
Fuego sărbătorește 50 de ani printr-un concert aniversar alături de Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” - 17 ore în urmă
Rămas bun, domnule Ienei!
Fostul mare antrenor al Stelei și al naționalei României, Emeric Ienei, s-a stins din viață. Avea 88 de ani. De Nea Imi – după cum îi spuneau, cu un respect de catifea, mulți dintre cei care îl prețuiau – se leagă cea mai mare performanță a fotbalului românesc: Cupa Campionilor Europeni. Trofeu cucerit de Steaua, în 7 mai 1986, la Sevilla, la loviturile de departajare din finala cu Barcelona.
Cu Ienei ca selecționer, naționala a ajuns la Cupa Mondială din 1990, din Italia, după 20 de ani de absență de la competiția de căpătâi a fotbalului. Ultima participare a României la Mondial fusese în 1970, în Mexic, în vremea lui Lucescu, Dinu și Dumitrache.
Nea Imi a mai condus naționala și la EURO 2000, când România a obținut prima victorie într-un turneu final al Campionatului European. O victorie de poveste, cu Anglia, 3-2, care ne-a dus în sferturi.
Emeric Ienei a fost un personaj aparte în fotbalul nostru. Aparte pentru că era de un echilibru de invidiat. Nea Imi nu împrăștia cuvinte nechibzuite, nu vorbea nepotrivit la adresa unora sau altora. Un om de o desăvârșită eleganță în dialog, care prefera să zâmbească decât să se certe. În plus avea și un umor fin, care nu se sfia să iasă la iveală în unele declarații. Rămâne de pus în ramă spusa lui: „Nu-mi fac iluzii, ca să n-am deziluzii!”.
Nea Imi a fost un simbol al eleganței într-un fotbal care, uneori, umblă-n trening și încălțat cu pantofi de lac.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: FRF















