„Profesorul era profesor, era respectat ca atare și nu erau atâtea lucruri care se imputau pe nedrept unui profesor”; Interviu cu prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca

În încercarea de a afla cum este viața unui profesor universitar, am luat legătura cu doamna Daniela Dunca, profesor universitar doctor habilitat la Centrul Universitar Nord din Baia Mare, iar ea ne-a acordat cu bucurie un interviu.

DirectMM: Ce v-a atras la meseria de profesor și cum ați început cariera?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: La început, când eram elevă la Colegiul Național Gh. Munteanu-Murgoci din Brăila, nu m-am gândit că aș putea să devin profesor. Mai târziu, după ce am intrat la Facultatea de Filosofie, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, în timpul practicii pedagogice, am intrat la clasele mari de elevi (filosofia se face în clasa a XII a) și am văzut că tinerii aveau foarte multe întrebări, foarte multe nelămuriri și foarte multe aspirații, erau disponibili pentru dialog. Mi-am dat seama că relația profesor – discipol merge de la sine, iar eu mă simt foarte bine în prezența elevilor. Ca urmare, în timpul facultății, lucrurile s-au schimbat și chiar așteptam să devin profesor cu „acte în regulă”.

DirectMM: Ce v-a determinat să alegeți să predați în Centrul Universitar Nord din Baia Mare?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: În primul rând, faptul că trăiesc în Baia Mare (sunt băimăreancă prin adopție). În al doilea rând, printre specializările Centrului Universitar de Nord se regăsesc Filosofia și Științele Comunicării, domenii în care sunt specializată. Aceste domenii nou înființate în Baia Mare și în special Științele Comunicării, au mare aderență la absolvenții de liceu. Ei doresc să devină comunicatori, jurnaliști ca dumneavoastră, sau PR. Pe partea de Filosofie, lucrurile sunt mai delicate, având în vedere proasta înțelegere a societății românești cu privire la rolul filosofiei în educație, în viața civică, în viața socială, politică, culturală; dar elevii cu adevărat pasionați de filosofie, care doresc să devină consilieri în etică și filosofie, profesori, analiști politici etc. aleg și această frumoasă specializare de la Facultatea de Litere din Baia Mare.

Deci, ce m-a determinat? Faptul că este nevoie de aceste specializări, de oameni dedicați, și eu cred că fac lucrul acesta cu mare dedicare, de a permanentiza aceste specializări (la a căror înființare am participat), de a aduce specialiști tineri care să intre la cursuri, să le spună studenților lucruri noi… Deci, m-a determinat dorința de a continua și de a dezvolta acesta două specializări, la care am făcut referire.

Direct MM: Ați mai predat și în alte universități sau licee?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: În licee da. Activitatea preuniversitară s-a desfășurat cu precădere la Colegiul Național Mihai Eminescu, acum vreo 25 de ani, și la Liceul de Artă. La alte universități nu am avut cursuri, însă am avut o colaborare excepțională cu Academia Română, filiala Iași
timp de aproape 6 ani de zile. Am lucrat împreună cu cercetătorii de acolo având colaborări semnificative pe proiecte cu finanțare internațională.

Direct MM: Cum vă organizați pentru cursuri și seminare?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: Greu, dar ne organizăm. Eu acum aș putea spune că nu mă mai organizez atât de greu pentru că totuși este și experiența, sunt cunoștințele acumulat. Totuși este greu, pentru că norma este foarte încărcată, avem foarte multe ore pe săptămână și trebuie să împărțim timpul – pentru că timpul unui profesor universitar nu este numai pentru cursuri și seminare. Pe lângă activitatea didactică, și munca de cercetare trebuie să fie susținută, deoarece profesorii au de scris articole, participă la conferințe, scriu cărți, și așa mai departe. Pe lângă cursurile de la licență și masterat – Masteratul Drepturile Omului, coordonez și 7 doctoranzi care sunt în stagiu de cercetare doctorală. Deci încercăm să facem față tuturor acestor cerințe.

DirectMM: În ce măsură participă studenții la cursuri și seminare?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: Aș avea un calificativ de bine și foarte bine pentru studenții de la comunicare care vin la facultate. Cam două treimi din ei vin, așa prin rotație. Vin, fac săli pline, nu știu să lipsească, o bună parte dintre ei. Cei de la filosofie mai puțin, sunt filosofi. Probabil au dorința de a reflecta mai mult în singurătate. Aici da, îmi exprim dorința ca studenții să participe mai consistent la seminare, deoarece acesta este contextul în care se formează, învață lucruri noi, își formează abilități specifice domeniilor pe care au ales să le urmeze.

DirectMM: Ce schimbări ați remarcat între generațiile de studenți de-a lungul anilor?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: Asta este o întrebare care pe mine mă face să zâmbesc. N-am sesizat nici un fel de schimbare. Întotdeauna am spus că generațiile actuale nu sunt cu nimic mai prejos decât generația căreia eu i-am aparținut… se exprimă de multe ori ideea „ce buni eram noi acum 100 de ani”. Nu, nu există nicio deosebire. Și tinerii de azi, ca tinerii de ieri, sunt unii foarte buni, alții buni și alții mai puțini buni. Sunt tineri dedicați, pasionați, care vor să facă lucruri, care au o deschidere excepțională, alții mai puțin și alții deloc. Lucrul acesta este un fapt pe care eu îl remarc de când îmi desfășor cariera de profesor.

Diferența însă, și asta este un plus pentru tânăra generație, este rapiditatea cu care se descurcă în a intra în relații cu alte medii universitare, cu alți studenți, de a pleca cu burse în străinătate, de a dori să învețe lucruri acolo. Asta nu înseamnă că tinerii de acum 30 de ani nu le-ar fi făcut, dar nu era suficient de dezvoltată infrastructura necesară. Pentru a concluziona răspunsul la aceasta întrebare: nu văd nici o diferență. Tinerii de astăzi sunt la fel de buni, diferă doar modalitățile de formare și manifestare a aptitudinilor.

DirectMM: Cum vă simțiți după atâția ani în care ați predat în mediul universitar?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: Bine, mă simt bine. Și acum, cred că ar trebui să-ți spun de ce am ales să plec din învățământul preuniversitar – unde m-am descurcat foarte bine cu elevii mei. Aveam elevi excepționali, mă refer la filosofie, logică – discipline pe care le predam atunci. Însă era foarte greu să participi la conferințe, proiecte de cercetare, să-ți scrii cărțile…

Mediul universitar însă, îți dă, pe lângă posibilitatea de participa la modelarea și instruirea studenților, și posibilitatea de a te dezvolta ca cercetător. Aici mă refer la oportunitatea de a merge la conferințe, de a intra în contact cu alți specialiști în domeniu, de a performa în cercetare…

DirectMM: Ce sfaturi le-ați da studenților care vor să devină profesori?
Prof. univ. dr. habil. Daniela Dunca: Întrebarea este foarte bună, doar că eu aș reformula, și m-aș întreba: „câți dintre tineri mai vor să devină profesori?”.Aici trag un semnal de alarmă pentru societatea noastră, care, într-un mod cel puțin curios, a modificat în ochii tinerilor statutul de profesor. Profesorul este văzut ca făcând grevă, veșnic nemulțumit de salariu pe care-l are – ce-i drept foarte mic! De cele mai multe ori profesorii sunt criticați fie în ziare, fie în emisiuni televizate, pentru faptul că nu vor să evolueze, că nu sunt la curent cu ultimile noutăți, că nu țin pasul cu noile generații etc. Toate acestea au creat în societatea românească o lipsă de stimă pentru profesori. Dacă tot vorbeam mai înainte de trecut și prezent, ei bine, acum 30 de ani profesorul era profesor, era respectat ca atare și nu erau atâtea lucruri care i se imputau pe nedrept.
Sigur că, salariile fiind mici, programa încărcată, cerințele foarte mari, a fi profesor, nu este o profesie atrăgătoare pentru tineri. Ei se îndreaptă spre profesii mai bine plătite, ce le conferă satisfacții imediate.

Dar, sfatul pe care l-aș da eu tinerilor care vor să devină profesori, ar fi să aibă răbdare. Să aibă răbdare pentru că o carieră nu se face de azi, pe mâine. Poate lipsaa asta de răbdare e specifică tinerei generații. Ei vor totul astăzi, acum…însă o carieră se face în timp. Trebuie să pornești de undeva, dar cu răbdare și tenacitate, poți să evoluezi… Pentru că, dacă vorbesc strict despre mine, eu mi-am început cariera didactică într-un sat din Maramureș, la Ieud, unde predam istorie și geografie – discipline care nu aveau o legătură directă cu filosofia. Puteam să rămânem profesori în acel sat, ceea ce n-ar fi fost rău, pentru ca am făcut destule lucruri foarte bune acolo.

Dar, revenind la întrebarea voastră, îi sfătuiesc pe cei care se simt atrași de această nobilă profesie, să nu se mulțumească niciodată cu puțin, să fie mândri că sunt profesori, pentru că inegalabila lor performanță se măsoară în educarea acestor tineri minunați. Să nu uităm că paideia, termen din greaca veche care se traduce uzual prin educație, înseamnă de fapt modelarea (formarea) unui suflet pentru a intra în posesia Adevărului.

Carla ILIEȘ, Talida MEDVE