Credința și tradițiile comunității de pe Valea Râului din Vișeu de Sus au rămas neclintite în fața încercărilor, iar procesiunea dedicată Maicii Domnului, a devenit, de la an la an, un simbol al unității și al continuității spirituale.
Preoteasa Livia Ștețco rememorează perioada pandemiei, când credincioșilor le-a fost restricționat accesul la biserică și adunările religioase au fost limitate, și vorbește despre felul în care acele momente au întărit credința comunității. Astăzi, părinți și copii pornesc împreună, cu icoane, prapori și pricesne, pe drumul către bisericuța lor, ducând mai departe o tradiție care, spune aceasta, nu poate fi oprită.
Procesiunea de anul acesta a avut loc chiar ieri, 9 august:
„Nu ne-au putut închide biserica din suflet… Privind în urmă, îmi vine în minte o vreme pe care nu o vom uita. Vremea în care ni s-a spus să stăm în case. În care ni s-a spus că nu avem voie să ne apropiem de biserică.
În care mașinile Poliției ne urmăreau ca să nu ne adunăm, ca să nu ne rugăm împreună, ca să nu facem procesiunea în cinstea Maicii Domnului.
Au putut să ne închidă ușile casei. Dar n-au putut să ne închidă sufletul.
Au putut să ne oprească pașii pentru o vreme. Dar n-au putut să ne oprească credința. Și poate că, fără să-și dea seama, atunci ne-au făcut și mai hotărâți. Pentru că pe Valea Râului, când credința este pusă la încercare, omul nu o lasă jos. O strânge și mai tare la piept.
Iar părintele nostru, părintele Grigore Ștețco, la fel ca și mulți alți părinți minunați, a rămas lângă oameni. A spovedit cum și unde s-a putut. A mers către cei care aveau nevoie de el fără să-i fie teamă. Iar în Noaptea de Paști, printre sirenele mașinilor de Poliție, a sfințit coșurile cu bucate așa cum ne-au lăsat strămoșii.
Poate că pentru unii a fost doar o perioadă. Pentru noi însă, a fost o lecție. Am învățat că Biserica nu înseamnă doar ziduri.
Biserica este omul care nu renunță.
Este mama care își învață copilul să se închine.
Este copilul îmbrăcat în port popular, care știe că Maica Domnului este Mama noastră a tuturor.
Este preotul care rămâne lângă turma lui.
Este comunitatea care, atunci când i se spune „nu se poate”, răspunde prin credință: „Cu Dumnezeu, se poate!”.
Și de atunci, an de an, în Postul Sfintei Marii, în Duminica dinaintea Adormirii Maicii Domnului, ne luăm copiii de mână și pornim în procesiune către bisericuța noastră. Cu prapori, cu icoane, cu pricesne, cu pași mici și mari, cu sufletele pline.
Și privind fotografiile acestea, mă gândesc cât de frumos este că ceea ce atunci au vrut să oprească astăzi a devenit o tradiție și mai puternică.
Copiii aceștia sunt răspunsul nostru. Sunt dovada că credința nu se poate închide într-o casă. Iar noi, cei de pe Valea Râului, poate nu avem multe de spus lumii… Dar avem ceva ce nu ne poate lua nimeni: credința, încăpățânarea aceea sfântă de a rămâne lângă Dumnezeu și dragostea pentru Biserică și pentru Maica Domnului.
Doamne, numai Tu știi cât bine ne face această procesiune sufletelor noastre…
Și câtă bucurie este să mergem împreună, cu copiii noștri, pe același drum pe care au mers și părinții și bunicii noștri.
Pe Valea Râului, credința merge înainte.
Și nu se va opri. Maica Domnului să ne țină sub Sfântul Ei Acoperământ, pe noi și pe copiii noștri, acum și în toate zilele vieții noastre”, transmite preoteasa Livia Ștețco.
