Sunt seri care trec și seri care rămân. Iar spectacolul de ieri, 27 martie, este cu siguranță din a doua categorie. În Baia Mare, publicul a avut parte nu doar de un eveniment artistic deosebit, ci de începutul unui drum, primul dintr-o serie de șase spectacole menite să pregătească terenul pentru un vis mai mare, înființarea unei filarmonici în oraș.
Despre acest vis s-a scris deja în publicația noastră, Direct MM, cu luni înainte, dar ceea ce s-a întâmplat în sală a depășit orice relatare. A fost mai mult decât un concert. A fost o demonstrație că există public, există interes și, mai ales, există emoție suficientă pentru a susține un proiect cultural de asemenea amploare.
Maestrul Grigore Leșe nu a fost doar invitatul serii, ci centrul unei experiențe care a unit tradiția cu rafinamentul muzicii culte. A fost, fără exagerare, într-o formă rară, poate una dintre acele seri în care artistul pare că își depășește propriile limite. Fiecare intervenție a avut greutate, fiecare moment a fost trăit până la capăt. Alături de el, orchestra de cameră din Satu Mare a adus echilibrul perfect. Nu a fost un simplu acompaniament, ci o prezență vie, atentă, care a susținut și a amplificat fiecare nuanță. În combinația dintre vocea arhaică a rapsodului, sunetul fluierului și intervențiile orchestrei, s-a creat un spațiu sonor aparte, în care tradiția și muzica clasică nu s-au contrazis, ci s-au completat.
Sala a fost plină. Un public cald, atent, implicat. De câteva ori, fără să fie nevoie de vreo invitație, oamenii au început să cânte împreună cu artistul. A fost acel tip de moment care nu poate fi regizat. Se întâmplă sau nu. Iar aici s-a întâmplat, de mai multe ori.
Programul serii a fost unul amplu, construit ca o călătorie între lumi și stări:
- Mioriţa – fluier, glas
- Stâna prădată – fluier, glas
„ … a oilor” – fluier
……………………………. - Scrisoare din Cernăuţi
- Vine trenul principesa
- Eminescu – Rugăciune
- J. S. Bach Coral Cantata 147 (probabil eu pian sau Grigore fluier, trebuie vorbit cu el)
- Câte flori sunt pe pământ (versuri)
- Satie, Gnossienne 1, Ionică Pop, pian
- Cuvânt despre copilărie – Brâncuşi
- Cântec de leagăn
- Argument. Soarele şi luna. Text epic
Zâcala miresei - Nu – i lumină nicări – Grigore Leşe, (orchestra de cameră) orchestraţie Ionică Pop
……………………………….
Partea a doua Reîntoarcerea - tilincă
Orchestra de cameră, B. Bartok, Şase dansuri româneşti
Jocul cu bâta
Brâul - tilincă
Orchestra de cameră, B. Bartok,
Pe loc
Buciumeana - tilincă
Bartok ,
Poarga românească
Mărunţel - Ioanes Pop
Mă întorc acasă - Canal – Bocete
Alexandru Hotima.
Mândră floare-i norocu - Sigismund Toduţă, Concert pentru orchestră de cameră
- Leşe
Am noroc că ştiu cânta,
Că-m astâmpăr inima.
Horile-s de stâmpărare, la omul cu supărare.
Cu cât cânt atâta sunt,
Şi îmi trece de urât
Nu a fost doar un program artistic, ci o construcție atentă, cu sens, cu rădăcină și direcție. Iar partea a doua, sugestiv numită „Reîntoarcerea”, a adus poate cea mai profundă stare a serii.
În concluzie, primul pas a fost făcut. Și a fost un succes. Dacă acesta este începutul, atunci ideea unei filarmonici în Baia Mare nu mai pare deloc un vis îndepărtat, ci un proiect care începe să prindă contur, cu fiecare astfel de seară. Pentru că, dincolo de muzică, ceea ce s-a văzut clar este că există un public pregătit. Un public care nu doar vine, ci participă, simte și răspunde. Iar când ai asta, restul se poate construi.
Vasile Petrovan
Citește și:
Mâine începe mini-stagiunea ‘Maramureș în Armonii Clasice’ cu un concert de excepție
