De un început de an școlar total atipic avem parte în 2020. Au lipsit festivitățile, florile, discursurile, slujbele religioase. Totul din cauza pandemiei.
Altădată, începutul de an școlar avea un farmec aparte, însă nici schimbările nu au lipsit de-a lungul vremii. Iată cum era în Epoca de Aur prima zi de școală, într-o relatare a regretatului profesor și inspector școlar Dragomir Ignat.
„Doamnele învăţătoare şi profesoare primeau flori de la mămica din grădină, nu se cumpărau atâtea flori ca acum. În afară de flori nu se dădeau alte cadouri. Cadou primeau copiii, câte o coscă de zahăr. Toată moda asta a răsărit în ultimii 15-20 de ani. Daca nu era zi de muncă a câmpului participau şi părinţii. Uniformele erau obligatorii de la Şoimii Patriei până la absolvirea liceului. Deschiderea anului presupunea numaidecât imnul, cântece patriotice cu melodii, unele, chiar drăguţe, păcat că le comporomiteau versurile. De asemenea, se recitau poezii patriotice”, a relatat, atunci, regretatul profesor Dragomir Ignat.
Reprezentanții Muzeului de Istorie și Arheologie Baia Mare au realizat o analiză a modului în care s-a schimbat învățământul românesc, pe care o redăm în continuare. „Evoluţia învăţământului românesc după 1945 cuprinde două etape distincte. Prima etapă (1948-1968) a fost subsumată modelului sovietic, fiind impusă prin reforma învăţământului din 1948. Decretul nr. 175, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale şi publicat în „Monitorul Oficial” la 3 august 1948 reprezintă o rupere totală de sistemul învăţământului românesc, public şi privat. Alături de impunerea manualelor unice, traduse din limba rusă, de înlăturarea vechilor denumiri ale liceelor şi numerotarea acestora, de durata şcolarizării, fixată la 10 ani şi de notarea elevilor de la 1 la 5, „reforma învăţământului” a adus şi epurarea substanţială a personalului didactic pe criterii predominant politice.
A doua etapă (1968-1989) debutează cu adoptarea Legii nr. 11 din 13 mai 1968 cu privire la „învăţământul în Republica Socialistă România”. Prin implementarea respectivei legi, emise de Marea Adunare Naţională, s-a renunţat la modelul sovietic revenindu-se la „valoroasele tradiţii ale învăţământului românesc şi experienţa înaintată a pedagogiei universale”. Modificările aduse au fost următoarele: durata şcolarizării a fost stabilită la 12 ani, liceele au primit nume proprii, unele chiar dinainte de „reformă”, notarea a revenit de la 1 la 10 iar manualele şcolare, tot unice, au fost redactate de un colectiv de profesori români şi aprobate de minister.
O caracteristică a regimurilor totalitare a reprezentat-o tendinţa de a controla viaţa cetăţenilor prin intermediul organizaţiilor de masă, începând cu preşcolarii. România nu a făcut excepţie, fiind înfiinţate: Şoimii Patriei, Organizaţia de Pionieri şi Uniunea Tineretului Comunist.
Organizaţia Şoimii Patriei (1976-1989) a fost o organizaţie de masă a copiilor preşcolari şi şcolari, cu vârste între 4-7 ani, care şi-a desfăşurat activitatea sub îndrumarea Partidului Comunist Român şi sub îndrumarea Organizaţiei de Pionieri din Republica Socialistă România. Obiectivul principal al acestei organizaţii îl constituia educaţia patriotică şi comunistă a copiilor, cultivarea dragostei şi respectului faţă de patrie, popor şi partid.
Organizaţia de Pionieri (1949-1989) a fost organizaţia revoluţionară de masă a copiilor, uniunea tuturor detaşamentelor şi unităţilor de pionieri din Republica Socialistă România. Ea cuprindea şcolari între 7 şi 14 ani şi urmărea să contribuie, împreună cu şcoala şi familia, la educarea şi formarea în spiritul ideologiei comuniste a tinerei generaţii.
Organizaţia de Pionieri avea rolul de a pregăti elevii pentru intrarea în Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.), fiind considerată o etapă importantă în formarea „omului nou”, făuritori ai socialismului şi comunismului. Uniunea Tineretului Comunist (1922-1989) a fost organizaţia de tineret a Partidului Comunist Român. Membri U.T.C. erau tinerii cu vârste între 14 şi 30 de ani. Organizaţia avea două obiective majore: educarea politico-ideologică a tineretului, respectiv mobilizarea diverselor categorii de tineri la îndeplinirea planului economic de stat, inclusiv prin organizarea de acţiuni de muncă voluntar-patriotică.
Evenimentele din Decembrie 1989 au adus schimbări radicale şi în sistemul educaţional din România, perioada comunistă devenind istorie. O istorie care poate fi cunoscută inclusiv prin intermediul expoziţiilor”, au explicat reprezentanții Muzeului de Istorie și Arheologie Baia Mare.
DirectMM.ro
Galerie foto interior text – Muzeul de Istorie și Arheologie Baia Mare
