Elevii s-au întors în bănci și la cea mai mică școală din România. În clădirea de doar 12 metri pătrați din cătunul Cornățea, în Munții Maramureșului, 6 copii de vârste diferite învață carte în același timp. Acolo, în vârf de deal, nu există semnal la telefon sau electricitate, iar drumul poate fi parcurs doar cu căruțe trase de cai sau cu mașinile de teren. Învățătoarea merge zilnic pe jos, aproape 14 kilometri, pentru a le oferi celor mici o șansă la educație.
Trei copii merg anavoios pe un drum în care zăpada se topește și devine o clisă din care piciorul fie alunecă, fie iese greu. Sunt colegi la şcoala gimnazială din cătunul Cornăţea, din Poienile de sub Munte. Fetiţa are 7 ani, iar băieţii 10. Fie ger, ninsoare sau ploaie, în fiecare dimineaţă merg zeci de minute pe jos să ajungă la şcoală. Strada nu este asfaltată şi de cele mai multe ori sunt nevoiţi să folosească cizmele de cauciuc pentru a putea trece prin noroaie. S-au obişnuit însă cu situaţia. Iar acum, după câteva luni de pauză, s-au întâlnit fericiţi pentru a se întoarce fizic la şcoală. Le lipsea acest drum împreună către școală.
– De ce ți-a fost cel mai dor?
– De școală, că vreau să merg la școală! spune Ion.
– Să scriu, să coloresc”, spune micuța Maria.
– Tu în ce clasa ești?
– Una!
Doar patru copii din cei şase care învață la Cornăţea au reușit să ajungă la școală în prima zi de cursuri. Au început cu ora de ucraineană. Au stat cuminți în băncile mici, până când profesoara a trecut pe la fiecare în parte.
În cătunul Cornățea, în casele răsfirate pe dealuri, trăiesc aproape 200 de oameni. Izolaţi în munți, aproape de granița cu Ucraina, își duc traiul zilnic ca și cum nimic nu le-ar lipsi. Nici lumina din case, nici accesul mai ușor spre civilizaţie. Copiii lor au parte de educație, iar acesta este, poate, cel mai important lucru pentru ei.
„S-a bucurat și dimineață s-a îmbrăcat și s-a dus deja când a venit doamna”, povestește bunica unuia dintre copii.
„Ne bucurăm, avem emoții, ne bucurăm, mai bine la școală ca acasă”, spune Vasilina Ghiduș, mama lui Ion/
„E mult mai benefic că iau contact cu învățătoarea, acolo nu am putut asigura online, pentru ca nu avem semnal, dar s-a făcut schimb de materiale, s-a luat legătura permanent cu cei 6 copii de acolo”, spune Mihai Cin, directorul școlii.
Pe lângă cei sase copii care învaţă în cătun de la grădiniță până când termină clasa a IV-a, aici sunt și alți elevi mai mari. Cea mai apropiată școală gimnazială se află însă la câțiva kilometri depărtare, iar microbuzul școlar nu poate ajunge până la casele lor.
Sursa – digi24.ro
3 Comentarii în această postare
Mircea Prigoană
Este o nebunie! Un lucru negândit! Într-un sat de munte cu suprafața mai mare ca a municipiului Cluj Napoca și cu 2400 de locuitorii e nevoie de trei confirmați cu COVID să li se ia dreptul la învățătură la peste 100 de elevi. Stau acasă mulți fără posibilități de a accesa școala online din cauza lipsei semnalului de internet sau stau în fața unui telefon 6 ore cu pauzele dintre ore. Dacă o familie de trei membrii sunt confirmați pozitiv, chiar dacă n-au copii la școală, se închid toate școlile din comună cu toate că școlile sunt în sate diferite aflate la zeci de kilometri una de alta ! Acest lucru miroase a bătaie de joc de această generație! Vorbesc pe probe concrete nu pe bănuieli!
mircea prigoana
Intr-o comuna cu trei sate, care are in total 2400 de locuitori este suficient ca o familie de trei membri sa fie confirmati pozitiv cu CORONA ca sa se inchida toate cele trei scoli din sate diferite aflate la zeci de kilometri una de alta si in care invata peste 100 de copii. Li se ia dreptul la invatatura acestor copii intrucat nu au posibilitati tehnice sa studieze online (lipsa internet sau semnal slab) sau sunt pusi in situatia de a sta 6 ore in fata telefonului! Oare nimeni nu stie aceste situatii jalnice! Cui ar trebui sa ne adresam?
Chirea Maria
Mă bucur nespus de mult ptr acei copilași.