La aproape 80 de ani, cu doar opt clase și un an de școală profesională, un bărbat din Fărcașa reușește să impresioneze prin invenții ingenioase realizate într-un atelier improvizat, demonstrând că pasiunea, curiozitatea și perseverența pot suplini lipsa studiilor formale.
Pe pagina comunei Fărcașa a fost publicat un material despre acesta (realizat de Mircea Paușeniuc), pe care îl redăm integral în cele ce urmează:
Într-o societate în care diplomele și calificările oficiale sunt adesea considerate esențiale pentru reușită, există și oameni care demonstrează contrariul prin fapte. Este cazul lui Gheorghe Dumitraș, din localitatea Fărcașa, un bărbat care, la aproape 80 de ani, impresionează printr-o minte ageră, o curiozitate neobosită și o îndemânare tehnică rar întâlnită.
Cu doar opt clase și un an de școală profesională ca instalator apă-gaz, Dumitraș și-a construit singur un univers al invențiilor, într-un garaj transformat în atelier. Acolo, printre scule vechi, fire electrice și piese recuperate, prind viață proiecte ingenioase care îmbină creativitatea cu utilitatea practică.
Un atelier al pasiunii
La prima vedere, curtea sa pare o „neorânduială perfectă” – așa cum doar la oamenii pasionați mai poți întâlni. Printre obiecte aparent disparate se regăsesc o barcă cu motor și roți, o instalație eoliană, un alambic, mașini vechi dezmembrate și diverse mecanisme aflate în lucru.
Fiecare dintre acestea spune o poveste despre ingeniozitate și perseverență.
Scânteia care a aprins pasiunea
Pasiunea pentru tehnică a apărut încă din copilărie, în urma unei întâmplări care l-a marcat profund. A asistat, fascinat, la deschiderea unui seif cu ajutorul unei flăcări oxiacetilenice. Momentul a fost decisiv.
„Eu nu am făcut prea multă școală, pe vremea aceea, în anii 50-60, era mai greu pentru un copil de la tară si cu posibilități materiale reduse să fie ținut la scoli. Am făcut doar un an de profesională, instalator apă-gaz apoi am făcut școala de șoferi și, cea mai mare parte a carierei mele am lucrat ca sofer, pe ambulanță.
Scânteia pentru tehnică mi s-a aprins dintr-o intâmplare. În spatele casei noastre, unde locuiește acum „fătul de la Biserică”, Iacob Eugen, era o casă evreiască iar acolo funcționa Unitatea CEC din Fărcașa. Erau doi angajati: Văleanu din Tămaia și Boabi Daczo. Într-o zi, doamna Daczo și-a închis din greșeală cheile în casa de bani și au venit niste meseriași din Baia Mare să încerce s-o deschidă. Eu, copil fiind, m-am strecurat să mă uit si am fost teribil de impresionat când am văzut cum taie metalul și deschide seiful. De atunci, am vrut să înțeleg cum funcționează lucrurile”.
Deși viața nu i-a oferit oportunități educaționale extinse, a compensat prin observație, muncă și experiment.
Invenții din necesitate
În perioada comunistă, când resursele erau limitate, creativitatea devenea o formă de supraviețuire. Dumitraș și-a construit singur o instalație de tăiat lemne dintr-un motor de Trabant, cu care a câștigat bani în sat, în Gârdani unde locuia sau în Fărcașa. Ulterior, a realizat un TAF (tractor forestier) din materiale recuperate efectuând, în timpul liber diferite munci la pădure
Una dintre cele mai ambițioase realizări ale sale a fost transformarea unui motor de Dacie pe benzină într-unul pe motorină – un proiect considerat de mulți ca fiind imposibil. Atunci, pe vremea lui Ceaușescu, benzina era raționalizată, primeai bonuri de 10 sau 20 de litri cu care trebuia să te ajungi o lună. Dar benzinărie era doar în Baia Mare iar pe drumul dus-intors, aproape consumai toată cota lunară. A trebuit să modifice toată distribuția, bujiile înlocuite cu injectoare, pinioane si multe altele.
Un inginer mecanic care mi-a făcut un proiect pentru un pinion necesar la noua distribuție a motorului, mi-a spus, că mă admiră pentru perseverență dar e sigur că n-o să reușesc „până-i hău”. Dar, iată că, până la urmă am reușit. Am mers cu Dacia pe motorină până la Borșa, fără să schimb viteza dintr-a treia pe Gutin și chiar până la București atunci când fiul meu a depus jurământul.
Performanța nu doar că a funcționat, dar a stârnit și admirația celor din jur, mulți dorindu-și conversii similare.
Energie din surse proprii
Astăzi, preocupările sale sunt orientate spre independența energetică. A construit o turbină eoliană și un generator pe bază de magneți, iar în prezent își asigură energia printr-un sistem fotovoltaic cu baterii.
Deși turbinei i-au fost afectate paletele de un vânt puternic, lucrează deja la refacerea acestora, instalației atașându-i un generator cu magneți, deasemenea, de construcție proprie.
Barca amfibie – un vis devenit realitate
Unul dintre cele mai spectaculoase proiecte este o barcă amfibie, un fel de hidroglisor, inspirată de modele văzute la televizor la americanii ce se plimbă prin mlaștinile de pe lângă New Orleans. Construită manual, din tablă sudată, aceasta este echipată cu un motor de Volkswagen și componente de Skoda.
Propulsia este asigurată de o elice puternică, iar testele inițiale nu au fost lipsite de peripeții:
„Prima dată, paletele s-au desprins din cauza turației și au făcut ravagii. Una a tăiat un gard din fier beton, alta a ajuns pe casă la Măria Moașii, biata femeie făcea bulion, când pala de elice a aterizat pe acoperiș. L-am sunat rapid pe cumnatul Angheluț din Sârbi să vină să mă ajute să reparăm stricăciunile!”
După îmbunătățiri, barca este pregătită pentru teste pe apă în această vară.
Soluții ingenioase pentru gospodărie
Pe lângă proiectele spectaculoase, Dumitraș dezvoltă și soluții practice pentru viața de zi cu zi. A construit un alambic mobil pentru distilarea țuicii, folosind materiale reciclate, și o centrală termică artizanală, bazată pe o butelie modificată.
În planurile sale viitoare intră și o instalație solară pentru încălzirea apei.
O lecție despre pasiune și libertate
Pentru Gheorghe Dumitraș, aceste activități nu sunt doar o formă de utilitate, ci și un mod de a trăi:
„Pentru mine, este un refugiu. Așa mă relaxez și mă simt bine.”
Reacțiile celor din jur sunt împărțite – unii îi admiră munca, alții o consideră o pierdere de timp. Însă pentru el, satisfacția personală este cea care contează.
Povestea lui Gheorghe Dumitraș scoate în evidență o formă de inteligență adesea ignorată: inteligența practică. Într-o lume dominată de teorii și certificări, el demonstrează că pasiunea, perseverența și curiozitatea pot construi lucruri remarcabile.
Este un exemplu viu că valoarea unui om nu se măsoară doar în diplome, ci și în capacitatea de a crea, de a învăța și de a merge mai departe, indiferent de obstacole.
Felicitări și spor la muncă în continuare!
Sursa foto – Facebook Comuna Fărcașa Maramureș
