Anul trecut în luna noiembrie, în fața Colegiului Național „Vasile Lucaciu” din Baia Mare a fost amplasată o nouă statuie, aceasta reprezentându-l pe patronul spiritual al unității de învățământ.
Frumoasa lucrare a fost realizată de artistul plastic maramureșean Ioan Marchiș.
După mai bine de un an statuia a fost dezvelită, pentru a bucura ochii trecătorilor. De asemenea, cu ocazia Zilei Naționale a României la aceasta au fost depuse coroane.
Cine a fost Vasile Lucaciu
Supranumit „Leul de la Şişeşti” datorită caracterului său intransigent şi a puterii de luptă, Vasile Lucaciu a impresionat deopotrivă pe contemporanii săi şi generaţiile care i-au urmat, devenind din timpul vieţii un simbol al luptei pentru dreptate şi adevăr.
S-a născut în localitatea Apa din judeţul Satu Mare la 22 ianuarie 1852, iar la vârsta de şase ani pleacă împreună cu familia la Baia Mare unde tatăl său a fost numit învăţător la şcoala confesională greco-catolică. Şi-a continuat studiile la Gimnaziul de stat din Baia Mare, iar anii de liceu la Ungvár şi Oradea. În toamna anului 1868 pleacă la Roma cu o bursă la Institutul Sfântul Atanasie, obţinând după doi ani doctoratul în filozofie. În anul 1874 termină şi studiile teologice la Gherla, fiind hirotonisit preot greco-catolic, calitate în care a primit parohia Sâncrai din Sălaj. Din anul 1878 a ocupat postul de profesor de religie şi limba română la Liceul crăiesc din Satu-Mare. Aici a desfăşurat o activitate de educare a sentimentului religios şi a celui naţional în rândul elevilor, ceea ce a atras dizgraţia din partea utorităţilor, în a căror atenţie a intrat. Începe acum şirul multelor procese politice, fiind condamnat în repetate rânduri pentru „calomniere” şi „agitaţie”.
Perioada coincide cu intrarea lui Vasile Lucaciu în viaţa publică şi în vâltoarea luptei politice. În anul 1881 a ţinut primul său discurs politic la sfinţirea bisericii din Valea Vinului, vorbind despre deznaţionalizarea românilor pe cale religioasă.
Este, de asemenea, perioada în care Vasile Lucaciu schimbă catedra cu amvonul, moment hotărâtor în viaţa sa. Astfel, în ziua de 27 august 1885, se mută cu familia sa, soţia Paulina şi cei patru copii, în frumoasa localitate de la poalele munţilor Gutâi, Şişeşti. De la început părintele Vasile Lucaciu a fost îndrăgit de şişeşteni aceştia devenind cei mai buni prieteni ai săi şi cei mai fideli colaboratori, loialitate care a fost dovedită deseori în anii grei care au urmat. În scurt timp, ca urmare a luptei pentru apărarea drepturilor naţionale, dar şi a persecuţiilor nedrepte la care era supus Vasile Lucaciu, Şişeştiul a devenit un cunoscut punct de rezistenţă şi afirmare românească.
Părintele Lucaciu a fost autorul moral al Memorandului Românilor şi unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai mişcării naţionale pe care acest document de importanţă covârşitoare a generat-o. În acelaşi an a fost suspendat din parohie şi judecat la Debreţin (12 noiembrie1892) într-un proces în care Vasile Lucaciu a apărat cu demnitate, nu persoana lui, ci poporul său nedreptăţit. A fost primit la Bucureşti, în capitala Regatului României, ca un lider naţional, iar în timpul şi după procesul memorandiştilor de la Cluj (7-25 mai 1894), când a primit cea mai grea pedeapsă, 5 ani de temniţă la Seghedin, a devenit un adevărat simbol al mişcării naţionale româneşti.
Credinţa fermă în victoria finală, în înfăptuirea idealului naţional l-a determinat să o mărturisească în modul cel mai convingător, în mai toate oraşele României, în faţa regelui Ferdinand, a primilor miniştri ai ţării ca şi în faţa miilor de auditori români din Italia, Elveţia, Anglia, America sau Franţa. Cuvântul său de mesager al poporului român a fost ascultat de mari conducători de state, precum Wilson sau Orlando, de iluştri demnitari de stat. Periplul său prin marile state ale lumii în cauza naţiunii române i-a adus bucuria misiunii îndeplinite. În lunile noiembrie-decembrie 1918, Vasile Lucaciu, departe de ţară, a trăit şi a simţit împlinirea idealului de unitate naţională a românilor constatând că „suferinţa nu a fost zadarnică”. Părintele Vasile Lucaciu s-a întors în ţară în toamna anului 1919. Aducea cu el, ca o justificare a lipsei sale în cei 5 ani de zile, bucuria victoriei.
Peste puţin timp, într-o zi mohorâtă de toamnă, pe 28 noiembrie 1922, părintele Vasile Lucaciu s-a stins din viaţă la Satu Mare, informează maramurescentenar.ro.
L.C.H.
