O instanță din România a declarat o femeie drept „mamă naturală” a unui copil născut de o altă femeie, în urma unui proces deschis în ianuarie 2024 la Judecătoria Sectorului 1 din București. Familia care a apelat la serviciile unei mame purtătoare a solicitat modificarea certificatului de naștere al copilului, astfel încât să fie trecută mama biologică, cea care a contribuit cu materialul genetic, în locul femeii care l-a purtat și născut.
Procesul a fost inițiat în numele copilului, prin tatăl său, în calitate de reprezentant legal. Conform documentelor, părinții biologici ai copilului nu au reușit să aibă copii, iar după ce au suferit multiple dificultăți fizice și emoționale, au ales să recurgă la fertilizarea in vitro cu un altdonator de material genetic. Un embrion obținut din materialul genetic al celor doi soți a fost implantat unei femei dispuse să fie mamă purtătoare, iar acordul a fost semnat în fața unui notar, care a validat înțelegerea între părți.
În urma nașterii copilului, certificatul de naștere a fost întocmit conform legii, iar femeia care a născut copilul a fost menționată drept mamă. Totuși, părinții biologici, în virtutea înțelegerii inițiale, au solicitat modificarea actului de naștere pentru a reflecta faptul că mama biologică și tatăl sunt cei care au contribuit genetic la conceperea copilului.
În cadrul procesului, părinții biologici au argumentat că este „inadmisibil” ca o persoană să fie înregistrată ca părinte biologic în actele de stare civilă al unui copil, dacă nu există o legătură reală între aceștia și minor. Ei au susținut că femeia care a donat materialul genetic se comportă față de copil ca o mamă, având grijă de creșterea și educația acestuia, iar copilul o recunoaște pe această femeie drept părintele său.
La rândul său, mama-surogat a fost de acord cu modificarea certificatului, dar procesul a fost complicat de intervenția unui alt bărbat – concubinul mamei purtătoare, care a cerut să fie recunoscut ca tată al copilului. Cererea acestuia a fost respinsă de instanță, pe baza unui test ADN care a confirmat cu o probabilitate de 99,9999% că mama biologică a copilului era femeia care a donat ovocitele, iar tatăl înscris în actele de stare civilă era tatăl biologic.
Această situație reflectă nu doar complexitatea relațiilor legale legate de maternitatea surogat, dar și dezbaterea privind statutul părinților biologici și drepturile lor asupra copiilor născuți prin metode de reproducere asistată.
Într-un context internațional similar, Senatul italian a adoptat recent o lege care consideră maternitatea surogat o infracțiune gravă, iar italienii care recurg la această practică în alte state riscă până la doi ani de închisoare.
Vasile Petrovan
