19 decembrie 2013 – La Baia Mare fost inaugurat Atelierul Memorial Gheza Vida - 27 minute în urmă
Două intervenții ale salvamontiștilor maramureșeni în ultimele 24 de ore - 3 ore în urmă
Moș Crăciun, pompierii și dilema de la ISU - 4 ore în urmă
România achită o datorie veche de peste 30 de ani către Statele Unite - 5 ore în urmă
Daruri de la jandarmi pentru copiii unei case de tip familial din Baia Mare - 5 ore în urmă
Jandarmii în vizită la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Baia Mare - 6 ore în urmă
Revoluția Română, 18 decembrie 1989, Timișoara: Ziua tinerilor secerați de gloanțe pe treptele Catedralei - 7 ore în urmă
CS Minaur joacă în deplasare ultimul meci din acest an - 7 ore în urmă
Dansatorii maramureșeni Luca Mădăras Aluaș – Hannah Gomboș, pe prima treaptă a podiumului la Campionatul Național de Clase al României şi la Cupa Mystic - 7 ore în urmă
„Colindăm în Țara Codrului”: Spectacol de colinde la Asuaju de Sus - 8 ore în urmă
Frumusețile de la noi: În munții Maramureșului este spectacolul de culoare și mireasmă specială! A înflorit bujorul de munte! Iată și fotografiile!
Frumusețile de la noi: În munții Maramureșului este spectacolul de culoare și mireasmă specială! A înflorit bujorul de munte! Iată și fotografiile!
O frumusețe a naturii este acum prezentă în Munții Rodnei, arată reprezentanții Administrației Parcului. Este vorba despre bujorul de munte, o veritabilă mireasmă pentru montaniarzi.
„Colț de Rai, așa arată Parcul Național Munții Rodnei în perioada aceasta cu Bujorul de munte (Rhodondrendron myrtifolium) înflorit”, arată acum reprezentanții Administrației Parcului Național Munții Rodnei. Aceștia au publicat fotografii realizate de ing. Timotei Filipoiu.
Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau Smârdar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaya, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Bujorul de munte este una din cele mai rare plante ale munților. Originar din zonă Balcanilor, în România se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm. Bujorul de munte mai este numit și smârdar, cocozar sau Smârdar și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de unu-doi centimetri și late. Planta a fost culeasă abuziv, florile fiind căutate pentru ceaiuri și dulceața, dar și pentru unele proprietăți medicinale, arată montaniarzi.ro.
Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru că moare în doar câteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici. Bujorul de munte înflorește spre sfârșitul lunii iunie și are o aromă asemănătpare cu a vișinelor. Florile, conțin aminoacizi esențiali organismului, și în general, se adninistreaza sub formă de infuzie, dar există risc crescut de a produce intoxicații grave, dacă este câte de puțin supradozat. Bujorul de munte apare pe pantele înalte stâncoase ale Bucegilor și este una din florile spontane din Parcului Național Bucegi, în Făgăraș pe versantul nordic și în Retezat. Petalele bujorului de munte seamănă cu cele de trandafir, iar vârful sezonului ţine de regulă cam două săptămâni, în intervalul 1 iunie – 1 iulie, și variază de la un masiv muntos la altul. Prima dată înflorește în Bucegi, la finele luni iunie în Retezat. Smârdarul a fost pus in evidență și clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866), și de asemenea de maghiarul Lájos von Simonkai (1851-1910), mai arată sursa citată în acest articol.
C.Ț.

























