14 iulie 1947, înscenarea de la Tămădău - 7 ore în urmă
Anunț pentru aparținătorii pacienților decedați de la Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare - 10 ore în urmă
Atelierele de vacanță continuă la Muzeul Satului Baia Mare: Copiii au învățat să croșeteze, să cioplească și să creeze din fibre naturale - 11 ore în urmă
Biblioteca Orășenească Vișeu de Sus a dat startul programului „Biblioteca, prietena ta de vară” - 12 ore în urmă
„Magia cristalelor” – expoziție aniversară cu flori de mină din Maramureș, vernisată la Tulcea - 12 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul, în mijlocul celor peste 200 de participanți la Tabăra de vară „Credință, rugăciune și comuniune” de la Bloaja - 12 ore în urmă
Conf. univ. dr. Delia Suiogan prezintă specializarea Etnologie pentru viitorii studenți - 12 ore în urmă
Au început lucrările la Parcul de Specializare Inteligentă din Șomcuta Mare - 13 ore în urmă
Expoziția „Amintiri din sat”, semnată de Horațiu Crișan, vernisată la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației - 15 ore în urmă
Fuego sărbătorește 50 de ani printr-un concert aniversar alături de Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” - 15 ore în urmă
Doliu în folkul românesc – a murit Valentin Moldovan
Folkul românesc îşi ia rămas‑bun de la una dintre vocile sale distincte: Valentin Moldovan, născut pe 16 octombrie 1958 în judeţul Bistriţa‑Năsăud, a încetat din viaţă pe 9 noiembrie 2025, la vârsta de 67 de ani.
Valentin Moldovan s‑a remarcat încă de tinereţe prin sensibilitatea sa muzicală şi prin dorinţa de a traduce în cântec emoţii, întrebări şi poveşti de viaţă. Stabilit ulterior în Maramureş, zonă pe care o considera „acasă de peste 60 de ani”, artistul a devenit parte din peisajul cultural al Nordului României.
Cariera lui a cunoscut un moment definitoriu în anul 1984, când a fost admis în cadrul celebrului Cenaclul Flacăra, după ce obţinuse distincţii la festivaluri importante precum Baladele Dunării. Din acel moment, numele său a fost legat de mişcarea folk‑poetică care a marcat generaţii în România.
Vocea lui Moldovan, caldă, introspectivă, s‑a înscris în şirul marilor artişti ai folk‑ului românesc din generaţia ’70‑’80. Deşi sprijinit de trupa Orizont 77, alături de care a performat ani de zile, el a rămas un solist care‑şi cânta sufletul direct către public. Cea mai cunoscută piesă a sa, „Balada fulgerată de vânt”, adesea evocată sub titlul „Rău mă dor ochii, mă dor”, a fost comparată de criticii de profil drept „al doilea cântec care se confundă cu folclorul românesc, după ‘Om bun’ al lui Dan Aldea”.
Alături de concertări, turnee locale şi apariţii la festivaluri de profil, Moldovan a rămas fidel principiului că muzica folk este „adevăr, dragoste şi curaj”, după cum însuşi spunea.
Cu plecarea sa, comunitatea muzicii folk pierde nu doar un artist, ci un mentor, un model pentru tinerii care au învăţat de la el că fiecare vers, fiecare acord de chitară poate să spună o poveste. Articolele de presă menţionează că autorul s‑ar fi stins în urma unor probleme de sănătate, lăsând în urmă un public emoţionat şi o carieră care rămâne vie.
În memoria lui Valentin Moldovan rămân cântecele, dar şi atmosfera unui timp când folkul era reflexie sinceră asupra lumii şi a omului. Dumnezeu să‑l odihnească în pace!
Vasile Petrovan















