Povestea Omnis Barbaria Baia Mare, o asociație care trăiește istoria și dă viață trecutului - 6 ore în urmă
Ioan Gyuri Pascu ar fi împlinit astăzi 65 de ani - 9 ore în urmă
O imagine cât o lecție de istorie: mii de oameni, la Marea Dictare Națională de la Chișinău - 10 ore în urmă
Șomcutenii de la ,,Doina Chioarului”, laureați ai Festivalului Internațional ,,Mugurelul” - 11 ore în urmă
Din Maramureș, pentru românii din Nisa: o bibliotecă românească prinde contur în Franța - 11 ore în urmă
Muzeul „La Lelea Ruzale” din Vima Mică a adunat sute de oameni la Festivalul plăcintelor și pancovelor și Plancoretro 2026 - 11 ore în urmă
Festivalul Artelor „Repere. Mituri. Identități” a adus cuvânt și culoare la Muzeul Satului din Baia Mare - 11 ore în urmă
Hram în trei limbi la Câmpulung la Tisa. Ucraineni, români și maghiari, împreună la aceeași rugăciune - 13 ore în urmă
Performanță incredibilă la Vișeu de Sus. Marius Irimia a dus la capăt o provocare de 48 de ore de alergare - 15 ore în urmă
Tăuții-Măgherăuș are un tocător nou pentru crengile rezultate din lucrările de întreținere - 16 ore în urmă
Doliu în folkul românesc – a murit Valentin Moldovan
Folkul românesc îşi ia rămas‑bun de la una dintre vocile sale distincte: Valentin Moldovan, născut pe 16 octombrie 1958 în judeţul Bistriţa‑Năsăud, a încetat din viaţă pe 9 noiembrie 2025, la vârsta de 67 de ani.
Valentin Moldovan s‑a remarcat încă de tinereţe prin sensibilitatea sa muzicală şi prin dorinţa de a traduce în cântec emoţii, întrebări şi poveşti de viaţă. Stabilit ulterior în Maramureş, zonă pe care o considera „acasă de peste 60 de ani”, artistul a devenit parte din peisajul cultural al Nordului României.
Cariera lui a cunoscut un moment definitoriu în anul 1984, când a fost admis în cadrul celebrului Cenaclul Flacăra, după ce obţinuse distincţii la festivaluri importante precum Baladele Dunării. Din acel moment, numele său a fost legat de mişcarea folk‑poetică care a marcat generaţii în România.
Vocea lui Moldovan, caldă, introspectivă, s‑a înscris în şirul marilor artişti ai folk‑ului românesc din generaţia ’70‑’80. Deşi sprijinit de trupa Orizont 77, alături de care a performat ani de zile, el a rămas un solist care‑şi cânta sufletul direct către public. Cea mai cunoscută piesă a sa, „Balada fulgerată de vânt”, adesea evocată sub titlul „Rău mă dor ochii, mă dor”, a fost comparată de criticii de profil drept „al doilea cântec care se confundă cu folclorul românesc, după ‘Om bun’ al lui Dan Aldea”.
Alături de concertări, turnee locale şi apariţii la festivaluri de profil, Moldovan a rămas fidel principiului că muzica folk este „adevăr, dragoste şi curaj”, după cum însuşi spunea.
Cu plecarea sa, comunitatea muzicii folk pierde nu doar un artist, ci un mentor, un model pentru tinerii care au învăţat de la el că fiecare vers, fiecare acord de chitară poate să spună o poveste. Articolele de presă menţionează că autorul s‑ar fi stins în urma unor probleme de sănătate, lăsând în urmă un public emoţionat şi o carieră care rămâne vie.
În memoria lui Valentin Moldovan rămân cântecele, dar şi atmosfera unui timp când folkul era reflexie sinceră asupra lumii şi a omului. Dumnezeu să‑l odihnească în pace!
Vasile Petrovan














