„Acei minunați ani” de Marian Ilea, partea a V-a

Continuăm publicarea pe DirectMM.ro, în foileton, a romanului „Acei minunați ani” de Marian Ilea, un roman al copilăriei universale! Vă veți întâlni sâmbătă de sâmbătă cu personaje fabuloase, trăitoare într-un cartier de blocuri ale comunismului din: Mittelstadt, Felsőbánya, Baia Sprie. Vă dorim spor la lectură!

Partea a V-a

Năduşitu (îşi scoate din buzunarul pantalonului două pietricele pe care le trece dintr-o mână în cealaltă, făcând zgomot): Şi noi, Margasoiule, mergem-mergem cu autobuzul ăsta până se termină carburantul? După aceea stăm-stăm unde ne aruncă voia domniei-tale?

Margasoiu: Tom, vei face rost de benzină. Prin apropiere e o staţie PECO. Nu trebuie decât să pândeşti până înveţi manevra. De altfel nu mă numesc Margasoiu.

Strâmbătură: Îl ajută poziţia coloanei vertebrale. Domnul Cioth Strâmb.

Margasoiu: Continuăm. Domnule Strow, e foarte frumos că te-ai oferit voluntar. Aprobăm gestul dumitale. Frânele erau verificate, Pornirăm pe pantă. Strow a apărut cu două canistre pline ochi. Niciun urmăritor. Tom, umple rezervorul. Ne-a rămas o canistră de rezervă. Motorul porneşte. Domnilor călători, cât timp conduc eu, puteţi dormi.

Cătană: Noapte bună, domnule Strow, cât timp conduce domnul Huckle, putem dormi liniştiţi.

Năduşitu: Noapte bună, până vă vede nea Vicente şi vă ia la goană.

Strâmbătură: Dacă nu-ţi place, Tom, poţi pleca. Noi vrem să ascultăm. Spune, Margasoiule. Pardon, domnule Huckle.

Margasoiu: Tom era nemulţumit, fiind neîndemânatic şi neobişnuit cu plecările de-acasă, îl rodea dorul de patul lui moale, de cele trei cărţi cu poveşti scârboase şi de şcoala pe care o părăsise. Pândea printre gene somnul liniştit al domnului Strow şi asculta sforăiturile puternice ale domnului Claud. Tom fusese profesor de muzică la gimnaziu de provincie şi nu era pregătit să-şi înceapă viaţa plină de aventuri alături de un fost funcţionar al primăriei precum domnul Strow şi alături de un fost marinar precum domnul Claud.

Năduşitu: Şi alături de un mare mincinos şi nătărău precum domnul Margasoiu.

Margasoiu: De fapt, Tom fusese îndrăgostit de o biată elevuţă şi urma să fie eliminat pentru lipsă de moravuri. Faţa-i era plină de coşuri, adevărate buboaie cât pumnul de mari. Tom avea o faţă hidoasă şi a fost primit, în autobuzul ce pornise la drum, ca simplu servitor şi hamal. Prin faţa autobuzului a trecut un iepure. Domnul Huckle a pus frână. Era o cină bună pentru patru oameni obosiţi. Iepurele înmărmurise în lumina farurilor. Domnule Strow, coboară şi taie-i beregata.

Strâmbătură: Eu nu pot, domnule Huckle. Şi acasă, când au omorât-o pe biata Galina, am închis ochii.

Cătană: O să cobor eu, domnule Huckel, dacă-mi permiteţi.

Năduşitu: E chiar plăcut să coborâţi domnia-voastră, dom’ marinar Claud, poate ştiţi înota şi să nu vă înecaţi.

Cătană: De ce, Tom? Apa inundă şoseaua?

Năduşitu: Apa inundă scara autobuzului şi bietul iepure o să se-nece la lumina farurilor dacă nu vă repeziţi.

Cătană (sfios): O să mă reped, Tom… După absolvirea cursului de înot.

Margasoiu: Domnul Claud l-a apucat de urechi şi cu briciul i-a retezat într-un unic gest beregheta. Iepurele a scos un strigăt sfâşietor, sângele a ţâşnit. Eşti plin de sânge, domnule Claud. Apa rece e cea mai bună, domnule Huckle. Îl voi ruga pe Tom să-mi toarne din găleată.

Năduşitu: E suficient să ieşi în aerul proaspăt al pădurii. Nu vezi că toarnă din cer mai abitir ca din găleată?

Strâmbătură: Tommy, eşti cam idiot. Afară e timp frumos, dacă te uiţi atent se văd şi stelele.

Năduşitu: Ba plouă de curge. Să-ţi iei pelerina când ieşi.

Strâmbătură (uimit): Care pelerină?

Năduşitu: Aia cu blană de urs polar, căptuşită, pe care ai primit-o alaltăseară în dar, când ai fugit cu dresoarea de circ.

Strâmbătură: A, da! Uitasem. Domnule Huckle, când ies în aerul de afară aş putea să-mi pun pelerina primită de la Caterina-dresoarea?

Margasoiu: O să poţi când va ploua.

Strâmbătură: Dar plouă, Margasoiule…

Margasoiu: Până la proprietăţile din oraşul domnului Huckle mai erau de mers sute de kilometri. O să fiţi bine primiţi de către sluga mea şi veţi dormi în paturi comode, cu plapumi călduroase şi uşoare, cu sticluţe cu apă fierbinte la picioare şi cu lighenaşul de porţelan alături şi plin cu lichide aromate.

Tu, Tom, vei sta într-o încăpere din casa grădinarului care se află chiar la marea poartă de intrare în parc. De acolo vei ajunge la noi pe aleea pietruită şi străjuită de brazii înalţi.

Năduşitu (lovind cu picioarele pietricelele albe): Mulţumit, alteţă?

Margasoiu: prin parcul secular, ne vom plimba la braţ cu domnişoarele binefăcătoare din ţinutul cel mai apropiat. Şi tu, Tom, vei găsi o servitorică pe placul, gustul şi putinţele dumitale. Până te va găsi poliţia ca să te aresteze şi să te ducă la ocnă cu mâinile băgate în cătuşe, te vom tolera prin apropierea noastră.

Cum în autobuz începe să plouă, domnul Strow s-a trezit datorită stropilor ce-i coborau pe gât, înfiorându-i spinarea. Glasul domnului Strow s-a auzit în tăcerea ce se lăsase de câteva minute bune: „Cred că plouă în autobuz, domnule Huckle”, a spus domnul Strow.

„A ruginit tabla, domnule Strow”, s-a auzit răspunsul domnului Huckle.

Să oprim maşinăria şi să ne adăpostim. Ba să conducem până la conac unde ne aşteaptă o cină bună şi un foc în şemineu.

Domnule Huckle, dumneata eşti foarte bogat, ai proprietăţi nenumărate.

Adevărat, domnule Claud, şi zeci de animale şi păduri şi păşuni şi case şi servitori.

Şi o să fim oaspeţii domniei-tale?

Pe timp nelimitat, domnilor, şi-atât cât îi cade fiecăruia bine.

Şi ne vom construi case şi noi, şi ne vei da pământ şi vite şi păduri şi câte o nevastă, domnule Huckle?

Citește și

„Acei minunați ani” de Marian Ilea, partea a IV-a

„Acei minunați ani” de Marian Ilea, partea a III-a

„Acei minunați ani” de Marian Ilea, partea a II-a

„Acei minunați ani” de Marian Ilea, partea I