Pasiunea pentru patrimoniu, respectul față de oameni și dorința de a păstra vie memoria comunității stau la baza activității desfășurate la Casa Muzeu Rogoz.
Într-un mesaj plin de emoție, muzeograf Călina Mârzac vorbește despre munca din spatele acestui loc, despre vizitatorii veniți din toate colțurile lumii și despre satisfacția de a vedea că istoria și tradițiile locale continuă să inspire generațiile tinere.
„Fă Rai din ce ai acolo unde ești”, astăzi, mai mult ca oricând cred cu tărie în aceste vorbe.
Așa că, atunci când mă mai întreabă cineva: „Tu lucrezi ceva?”. Să știți că: Da, lucrez! Și o fac cu drag, cu responsabilitate și pasiune. Este o întrebare pe care de-a lungul timpului am mai primit-o. Și, de fiecare dată mă face să mă gândesc cât de puțin se vede, uneori, munca și responsabilitatea unui muzeograf. În fiecare zi încerc să am grijă de acest loc – Casa Muzeu Rogoz, mai mult decât am grijă de propria locuință, să îi păstrez și să îi prezint importanța și frumusețea. Lucrez cu oameni.
Prezint istoria și memoria unui loc, a unei comunități din care fac și eu parte. Și, fac în așa fel ca trecutul să rămână viu și pentru ca fiecare vizitator să plece puțin mai bogat sufletește decât a venit. Mai este o vorbă în poporul român „de la vlădică pân’ la opincă”…, pentru mine fiecare om merită respect. Toți turiștii îmi sunt oaspeți și îi tratez pe toți cu respect, atenție și răbdare indiferent din ce colț al lumii ar veni.
În ultimele zile am avut oaspeți din România, Australia, Columbia, Japonia, Spania, Italia, China, Franța, Germania, Portugalia, Noua Zeelandă dar, dintre toți, Ștefănuț m-a impresionat cel mai mult. La 13 ani ai lui, a venit cu dorința de a afla cât mai mult despre trecutul strămoșilor, cum trăiau, cum se îmbrăcau, ce lucrau, pentru că el locuiește în Spania. E, acum e cel mai bun ghid pentru copiii care locuiesc în Spania. Vine foarte des cu copii și le prezintă muzeul ca un adevărat ghid (mai ales mașinăria de desfăcat porumb care a aparținut străbunicului lui). Cea mai mare bucurie și satisfacție a ceea ce fac este când deschid caietul de impresii și văd că nu sunt doar date și semnături, ci emoții, gânduri și dovada că acest loc le-a rămas în suflet. Iar când se reîntorc după ani și ani atunci să vedeți bucurie și confirmarea că ceea ce fac nu este în zadar. Când apare și căsuța noastră în articole din cărți, albume, reviste, alături de muzee mari din țară și din lume, parcă nu suntem chiar așa neînsemnați (zic și eu).
Mai sunt vecinii care dau o mână de ajutor, suratele care îmi poartă mereu de grijă și îmi aduc bunătăți: prăjituri, cafea, borcut rece, plăcinte, bomboane, zmeură ori mici atenții cum vin din străinătate…nu pentru valoarea lor, ci pentru mesajul pe care îl poartă „vedem cât suflet pui în ceea ce faci și ești de apreciat”; iar familia, mereu alături de mine.
Pentru astfel de mesaje și gesturi nu pot decât să fiu recunoscătoare!”, transmite muzeograf Călina Mârzac.
Foto – Descoperă Țara Lăpușului
Citește și
Descoperă Casa Muzeu Etnografic din Rogoz, „muzeul viu” al Țării Lăpușului
