Conducătorii romani erau recunoscuți pentru comportamentul lor excentric, dus la extrem. De fapt, era un comportament de-a dreptul nebunesc, de cele mai multe ori. Există o teorie fascinantă care asociază acea nebunie a artistocrației romane cu intoxicația cu plumb, respectiv saturnismul.
Dovezi ale expunerii lor la plumb există, însă teoria este încă cercetată.
Simptomele intoxicației cu plumb sunt bine cunoscute, iar băimărenii au avut parte de poluare cu acest metal. Însă poluarea cu metale a existat de când a existat mineritul și au fost descoperite metalele. Nu erau la fel de bine cunoscute însă efectele ei asupra sănătății.
După ani de cercetări, medicii pot să recunoască ușor simptomele intoxicației cu plumb, iar acestea pot fi acum asociate cu unele situații ce au avut loc de-a lungul istoriei. Astfel, se crede că acele comportamente excesiv de dure și agresive ale elitelor romane ar avea de-a face cu intoxicația cu plumb. Ei erau expuși la acest metal prin folosirea vaselor sau a conductelor de apă.
„Știm că în Roma antică existau rețele de apă potabilă ce foloseau conducte de ceramică, dar aveau și de plumb. Cercetările nu spun cu certitudine dacă acestea au produs o contaminare cu plumb în masă, dar știm că mai foloseau și vase de plumb sau din materiale ce conțineau și plumb, deci e clar că există o expunere”, explică muzeografa Sorana Mișca de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Vinul îndulcit, una din sursele intoxicației cu plumb
Muzeografa mai vorbește despre un obicei al claselor sociale superioare privind consumul de vin îndulcit. Dar zahărul nu era cunoscut la acea vreme, astfel că își preparau propriul îndulcitor din suc de struguri. Sucul era fiert până când rămânea doar un sirop foarte dulce. Se mai cunoaște din istorie că se foloseau vase ce conțineau diferite aliaje cu conținut de plumb sau amestec de cupru și plumb, care erau foarte toxice. Desigur, acele vase erau folosite și la fierberea îndelungată a acelui îndulcitor, ceea ce îl făcea extrem de toxic.
Prof. dr. ing. Ioan Bud, profesor la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Baia Mare, spune că folosirea acelor vase la obținerea îndulcitorului ducea la o reacție chimică ce afecta sănătatea. „Se formează acele săruri de plumb care dau boli pe care deja le cunoaștem, inclusiv saturnism, care dă aceste probleme ale sistemului nervos”, explică el.
Conform istoricilor, plumbul era folosit destul de mult în Roma antică. „Aveau vase de gătit sau amfore în care depozitau alimente, realizate dintr-o combinație de metale cu plumb. Dar îl foloseau chiar și în prepararea cosmeticelor”, mai spune muzeografa.
Saturnismul, efect grav asupra creierului
Băimărenii mai cunosc destul de bine simptomele saturnismului sau a intoxicației cu plumb. În special cei trecuți de 50 de ani mai știu cât de complicată era viața cu un saturnist în casă sau cât de cumplite erau simptomele afecțiunii. Durerile abdominale severe apar la intoxicația acută, dar pe termen lung, efectele sunt mult mai grave. Specialiștii spun că plumbul, odată intrat în organism, nu mai este eliminat, se depozitează acolo. Saturnismul se manifestă prin confuzie mentală și este afectată capacitatea de judecată și agresivitate. „Cei din clasele conducătoare ar fi putut fi mai afectați, pentru că aveau acces la alimentele ținute în acele vase sau vinul îndulcit cu acel suc contaminat. De altfel, în Imperiul Roman se bea cel mai mult vin îndulcit, în căni din aliaje ce conțineau și plumb”, mai spune muzeografa Sorana Mișca.
Lideri romani, posibil intoxicați cu plumb
Sunt cunoscuți în istorie lideri romani precum Caligula sau Nero care manifestau comportamente specifice celor intoxicați cu plumb. Comportamentul lor era de o agresivitate ieșită din comun, iar erorile lor de judecată au avut efecte devastatoare. „E mult să spunem că plumbul a afectat conducerea unui imperiu, dar dovezile istorice susțin expunerea romanilor la plumb, iar specialiștii au dovedit deja efectele lui asupra corpului uman. Asta însă trebuie dovedit de cercetări istorice, deocamdată sunt doar unele asocieri”, mai spune muzeografa. Sunt date istorice care vorbesc despre agresivitatea exagerată a lui Nero, care mutila oameni și a comandat uciderea propriei mame, fiind convins că ar complota împotriva lui.
Deși e greu de spus cât de mult a influențat această otrăvire cu plumb existența imperiului, există o dezbatere a American Chemical Society din Statele Unite care sugerează că otrăvirea cu plumb ar fi putut contribui la căderea Imperiului Roman, prin afectarea judecății liderilor, ceea ce a dus la luarea unor decizii proaste. „În dezbaterea respectivă, după cum se poate vedea în videoclip, se susține ideea că vechii romani foloseau foarte mult vase din materiale ce conțineau plumb și acel sirop din suc de struguri fiert în aceste vase, care înlocuia zahărul sau mierea era folosit la multe alte rețete. O carte de bucate din acea epocă arată 450 de rețete care foloseau acel sirop ca îndulcitor, deci este clar că era folosit la scară largă”, mai arată muzeografa.
„Aristrocrații romani beau între 1 și 5 litri de vin îndulcit pe zi. Dar cercetătorii care au recreat acele siropuri au dovedit că are concentrații de plumb de 60 de ori mai mari decât permit normele de azi”, mai spune muzeografa.
Potrivit ei, unii conducători romani au rămas în istorie datorită comportamentelor lor excesive. „Despre Împăratul Claudius se spune că avea vorbire tulbure și avea un tremor, râs excesiv și se înfuria repede”, mai spune muzeografa.
Plumbul nu se elimină niciodată din oase
Se pare că organismul este „păcălit” de plumb, fiindcă îl asmilează ca și când ar fi calciu, un element de care organismul are nevoie. Cel mai probabil, acesta este motivul pentru care este asimilat atât de ușor.
Specialiștii în medicina muncii care au avut de-a face ani la rând cu pacienți intoxicați cu plumb spun că există mai multe faze ale acestei intoxicații și că în a treia fază, plumbul se depune în oasele lungi ale corpului, de unde nu se mai elimină niciodată. Simptomele intoxicației acute pot dispărea după întrerperea expunerii la plumb, dar cel care deja s-a depus, nu se mai elimină.
Toxictatea plumbului, descoperită întâmplător în anii ’60
Deși au existat dintotdeuna, intoxicațiile cu plumb au fost descoperite abia prin anii ’60, întâmplător. Profesorul Ioan Bud relatează o întâmplare care a dus la descoperirea efectelor plumbului asupra sănătății. Întâmplarea a avut loc în Franța și este subiect predat studenților. „Chiar prima cercetare serioasă a pornit din Franța, undeva prin anii ’60 – ’70, când a fost condamnat la închisoare un individ pe motiv că și-ar fi otrăvit soția. El a spus tot timpul că nu e vinovat”, începe el relatarea. Norocul acuzatului a fost că a dat peste un avocat care l-a crezut și a pornit o cercetare pe cont propriu. Avocatul știa deja despre studiile unui cercetător în domeniu, astfel că a apelat la el pentru a descoperi ce a ucis-o pe soția acuzatului. „Cercetătorul a căutat obiceiurile femeii și a descoperit că aceasta avea obiceiul să bea în fiecare dimineață pe stomacul gol un pahar de apă. A găsit cana din care a băut apă, iar la baza cănii s-au găsit sărurile de plumb. Și s-au întrebat de unde vin acestea”, mai spune profesorul.
Cercetarea a arătat că femeia bea, de fapt, zilnic o cană de „otravă”, apa fiind contaminată cu plumb din conducta de apă din rețea. „De fapt, biata femeie, bea apa care a stat cel puțin opt ore, pe timpul nopții, pe conducta respectivă. Și ea de fapt își lua doza de otravă”, mai relatează Ioan Bud. „Ulterior, conductele de plumb au fost înlocuite. Dar în anii ’90, noi încă aveam conducte de plumb”, mai menționează el.
Plumbul, alături de zinc, este unul dintre primele metale pe care le-a descoperit omul și a fost preferat datorită consumului redus de energie, necesar prelucrării lui. Produse din plumb au fost descoperite pe teritoriul Turciei de azi și datează din milenul al VII-lea î.Hr.
DirectMM.ro
