Intrarea Maicii Domnului în Biserică este praznuită anual pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia,
Pricina sărbătoririi este faptul aducerii cu evlavie în Biserica Legii vechi din Ierusalim a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru că acest lucru, atunci când s-a petrecut, s-a făcut într-un chip minunat și, al doilea, ca un fapt care este că o pregătire la Taina cea înfricoșătoare de la Crăciun, a nașterii cu trup de om a Cuvântului lui Dumnezeu, întrucât Taina aceasta tot prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu avea a se face. Întâmplarea aceasta nu se află în Sfânta Scriptură, ci se întemeiază numai pe Tradiția Bisericii. Sfinții Părinți au început a o sărbători, pe la anul 750. Dar iată în ce chip istorisesc sfintele cărți bisericești, pricina pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la Templul Legii vechi și dăruită Domnului.
Ana, cea pururea pomenită, care toată viața ei a fost stearpă, adică fără să nască copii, luând îndemn, din Cartea Sfântă la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era și ea stearpă, maica Proorocului Samuel, ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Stăpânul firii, să le dăruiască lor un prunc, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui și închina lui Dumnezeu. Și așa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea și împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii lui Adam cel căzut, a învierii și îndumnezeirii lui, pe Preasfânta și de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioară Măria. Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o părinții ei și au adus-o la Templu și au încredințat-o preoților.
Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale Bisericii unde, o dată pe an, intră numai singur arhiereul. Și acesta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să se nască dintr-însa, spre îndreptarea și mântuirii lumii cea stricată prin păcat. Și a rămas fecioara acolo, petrecând doisprezece ani de sfânta viețuire. Că erau la Templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frica de Dumnezeu, fecioare și văduve închinate Domnului, precum și preoții și slujitorii, trăind din averea Templului. Și în acest loc de bună creștere, Sfânta Fecioară, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii și îndeosebi rugăciunea.
Iar când s-a apropiat vremea dumnezeieștii Buneivestiri, ieșind de la Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului și preoților ca ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu și că ea însăși a ales o viață de feciorie neîntreruptă.
Drept aceea, la 15 ani ea a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, că, sub chipul căsătoriei, să se păzească curată în lume; și astfel, Iosif logodnicul, a slujit ca martor la Nașterea cea fără prihană a Domnului, cât și ca ocrotitor la fugă în Egipt și la întoarcerea de acolo la Nazaret, în pământul lui Israel.
Iubiți, așadar, fraților, pe maica Domnului, – spune un părinte, – iubiți-o cu inima fierbinte și plină de nădejdi. Rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit de la Biserică, despre Maica Domnului. Cinstiți pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeți cu tărie minciunile rătăciților, care defăima pe Sfânta Fecioară. Să știți că diavolul strigă prin gura hulitorilor, diavolul care o urăște, pentru că ea a născut pe Cel ce i-a surpat stăpânirea.
Rămâneți tari în tradițiile sfinte ale Bisericii și cinstiți pe cea plină de dar și mai ales slujiți-o și luați-o ca apărătoare și sprijinitoare. Că mult poate rugăciunea Maicii, spre îmblânzirea Stăpânului, și nu este nimeni care să se încreadă în mila Preacuratei și să nu fie ajutat și mângâiat.
Cu ale ei preacurate rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
Mitropolit Nestor Vornicescu
Foto deschidere: Arhid. Vasile Pop
