Tânăra Cristina Conț are nevoie în continuare de sprijinul semenilor; Care e starea sa - 6 ore în urmă
Clădire abandonată, găsită de Mihai Morar într-o zonă pitorească din Maramureș - 7 ore în urmă
7 mai 1986: Amintiri unice din Maramureș cu victoria Stelei București - 8 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul a slujit în Parohia Ortodoxă Rozavlea în a treia zi de Paști - 8 ore în urmă
Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, se apropiei - 9 ore în urmă
Cum s-a sărbătorit Paștele în urmă cu 120 de ani, în Baia Mare - 10 ore în urmă
Hramul bisericii „Sfântul Apostol Toma” din Oarța de Sus - 10 ore în urmă
Bani pentru Centru Comunitar Integrat la Săliștea de Sus - 10 ore în urmă
Caravana „Prim Răspuns în Comunitate” a poposit și în Baia Mare - 11 ore în urmă
Rata șomajului în Maramureș, mai mică decât la nivel național - 11 ore în urmă
Lecţia de copilărie
Mă uit adesea cu uimire şi cu drag la copilul din vecini, care n-are nici telefon, nici internet. Dar a primit un cărucior de copii, vechi şi rupt, pe care în fiecare zi îl plimbă pe uliţă transformat în altceva: într-o zi îi leagă cu sârmă în spate o ladă de la bere şi căruciorul devine cositoare; în alta îi adaugă o bucată de greblă şi devine tractor cu disc şi răscoleşte cu zgomot toate pietrele de pe uliţă; în alta îi leagă o remorcă de la o maşinuţă şi o umple cu pietre din uliţă. Pe vârful grămezii de pietre din remorcă îl pune pe Patrocle – căţelul, iar motanul negru şi gras, graţios, îşi unduie coada şi li se împleticeşte printre picioare. Îşi dau drumul cu toţi la vale într-o veselie totală şi intră direct în gardul de sârmă. Se zgârie şi nu bagă de seamă, important e că transportul de pietre a ajuns la destinaţie. Și e fericit. Ochii-i strălucesc albastru şi ghiduş din chipul îmbujorat.. De fiecare dată când îi privesc mi se pare un decupaj din tabloul definiţiei copilăriei. O lecţie de copilărie…
Vă provoc, părinţi grăbiţi, fiţi pentru o zi propriul dumneavoastră copil! Inversaţi-vă ordinea şi timpul de 1 Iunie când, mă gândesc c-o fi permis, de dragul începutului verii şi al celebrării inocenţei.
Şi mergeţi în urmă, acolo unde copilăria-şi are izvorul! La vârsta aceea, când e greu să înţelegi de ce dimineaţa vine prea devreme. Lăsaţi-vă, mai întâi, purtaţi de părinţi printre maşini şi semafoare, pe la şcoală, apoi la orele de înot, limbi străine sau pian. Apoi, atenţie, la finalul săptămânii, o să fie o petrecere pentru cei din clasa pregătitoare, după care, vine cursul de absolvire a grădiniţei. Când, musai, trebuie să vă îmbrăcaţi într-o haină ciudată şi să purtaţi pe cap un fel de pălărie care vă cade mereu.
Mergeţi, într-o călătorie imaginară de-o zi, acolo unde copilăria ar trebui să aibă timp pentru joc şi libertate. Prin joc se învaţă totul: de la reguli la responsabilitate. Şi când vă veţi fi întors, cântăriţi câtă copilărie rămâne după ce, din timpul liber scazi orele de matematică, limbă străină, înot, instrument. Ce mai rămâne din zi, după ce aţi stat la semafor, la telefon, la internet. Ce rămâne din copilărie după ce aţi punctat la toate capitolele acestea doar pentru că aşa e moda, doar pentru că musai copilul trebuie să facă de toate?
Dana G. BUZURA