Astăzi, 27 octombrie, este Ziua scrierii și limbii ucrainene

În centrul municipiului Sighetu Marmației există o școală a cărei importanță depășește cu mult orașul în care funcționează. Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” este singura instituție de învățământ liceal din România cu predare integrală în limba ucraineană. Pentru cei care îi cunosc istoria, această particularitate nu reprezintă doar o informație despre sistemul de educație, ci rezultatul unei lungi încercări de a păstra continuitatea unei culturi. Astăzi, 27 octombrie, când Ucraina sărbătorește Ziua scrierii și limbii ucrainene, povestea școlii din Sighet capătă o semnificație aparte.

Comunitatea ucraineană din Maramureș nu este o realitate apărută odată cu războiul din Ucraina sau cu deplasările recente ale populației peste frontieră. Prezența ei este mult mai veche și aparține istoriei regiunii istorice a Maramureșului, un teritoriu în care comunități diferite au trăit, au lucrat și au trecut prin aceleași schimbări politice, păstrându-și totodată particularitățile de limbă și tradiție.

Pe Valea Ruscovei, în Poienile de sub Munte, Repedea și Ruscova, dar și în Rona de Sus, Bistra, Bocicoiu Mare, Remeți și alte localități, limba ucraineană continuă să facă parte din viața comunităților. Ea este vorbită în familie, folosită în biserică, predată în școli și păstrată în cântece, în literatură și în tradiția orală.

Dimensiunea acestei prezențe poate fi observată și statistic. Recensământul din 2021 a înregistrat aproximativ 25.700 de persoane de etnie ucraineană în județul Maramureș, cea mai importantă concentrare a populației ucrainene din România. Cifra arată întinderea comunității, dar nu poate descrie singură complexitatea vieții sale. Un aspect deosebit de interesant este diversitatea graiurilor ucrainene din Maramureș. Cercetările lingvistice au identificat particularități ale graiurilor transcarpatice și huțule, precum și influențe rezultate din contactul îndelungat cu limba română.

Istoria Liceului „Taras Șevcenko” începe în toamna anului 1944, când instituția a fost înființată cu numai 22 de elevi și cu profesorul Paul Kușnir în funcția de director. În 1949 a fost organizată și o școală pedagogică ucraineană, iar un an mai târziu cele două secții, teoretică și pedagogică, au funcționat sub denumirea Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko”.

În 1960, secțiile liceului au fost arondate altor instituții de învățământ din oraș, iar în anii următori predarea în limba ucraineană a pierdut continuitatea instituțională pe care o dobândise după război. Documentele istorice ale școlii arată că, între 1967 și 1990, Liceul Pedagogic nu a mai avut clase cu predare în ucraineană.

Reînființarea instituției ca unitate școlară de sine stătătoare, în toamna anului 1997, a reprezentat astfel mai mult decât o reorganizare administrativă. În acel an, liceul și-a reluat activitatea cu 198 de elevi și 21 de cadre didactice, la deschiderea sa fiind prezenți președintele României de atunci, Emil Constantinescu, și ministrul Educației, Virgil Petrescu.

În septembrie 2026, liceul din Sighet a început un nou an școlar sub conducerea directoarei Lucreția Semeniuc. Tot în această perioadă, Uniunea Ucrainenilor din România a anunțat alocarea a 25.000 de lei pentru continuarea lucrărilor de reabilitare a sălii festive, într-un proces mai amplu de modernizare a instituției.

Ziua scrierii și limbii ucrainene are ea însăși o istorie care merită cunoscută. Sărbătoarea a fost instituită în Ucraina în anul 1997 și a fost celebrată inițial la 9 noiembrie, fiind asociată cu pomenirea cronicarului Nestor, călugăr al Mănăstirii Peșterilor din Kiev și una dintre figurile importante ale culturii scrise medievale din spațiul Rusiei Kievene. În 2023, prin decret prezidențial, data sărbătorii a fost mutată la 27 octombrie, în contextul adoptării noului calendar bisericesc de către importante confesiuni creștine din Ucraina.

Nestor este legat de tradiția cronicărească medievală și de lucrarea cunoscută drept „Povestea anilor de demult”, fundamentală pentru cunoașterea istoriei timpurii a slavilor răsăriteni. Această asociere trebuie însă înțeleasă în contextul epocii. Limba literară ucraineană modernă nu exista în secolul al XII-lea în forma sa actuală, iar dezvoltarea ei a reprezentat un proces istoric îndelungat.

Un rol esențial în această dezvoltare i-a revenit lui Taras Șevcenko, poetul al cărui nume este purtat de liceul din Sighet. Născut în 1814 într-o familie de iobagi, Șevcenko a cunoscut direct constrângerile sociale ale Imperiului Rus. Eliberat din iobăgie în 1838, a devenit poet, pictor și una dintre personalitățile fondatoare ale literaturii ucrainene moderne. Volumul său „Kobzar”, publicat pentru prima dată în 1840, a avut o influență profundă asupra literaturii și conștiinței culturale ucrainene. Poezia sa a demonstrat posibilitățile expresive ale limbii ucrainene într-o epocă în care statutul acesteia era inseparabil de raporturile de putere din imperiu.

Faptul că liceul din Sighet poartă numele lui Șevcenko are, așadar, o semnificație care depășește omagierea unui mare scriitor. El amintește de contribuția literaturii la formarea și păstrarea identității unei comunități. La Rona de Sus, această continuitate culturală are și o expresie contemporană. În mai 2026, localitatea a găzduit etapa națională a Concursului de Recitare a Poeziei Ucrainene, ajuns la a XXVII-a ediție, cu participarea a 66 de elevi din șase județe ale României.

Ziua de astăzi, 27 octombrie 2026 aduce și un eveniment cultural cu o rezonanță aparte. La ora 11.00, Radioul Public Ucrainean și platformele Suspilne transmit tradiționalul Dictat radiofonic al unității naționale, o inițiativă începută în anul 2000, la care pot participa oameni din Ucraina și din alte țări. Textul din acest an, intitulat „Scrisoarea care nu se termină”, a fost scris de Artur Dron, poet și veteran al războiului ruso-ucrainean. El va fi citit de profesorul de limbă și literatură ucraineană Artur Proidakov și de artista și voluntara Dașa Astafieva.

Vasile Petrovan

Citește și: