Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Părinte, poate că nu ești obosit de copil. Ești obosit să le duci pe toate”

Presiunea de a fi mereu prezent, calm și informat transformă uneori viața de familie într-un examen fără pauză. Dar un părinte nu este un manual, iar o zi grea nu anulează iubirea. Poate că după o zi lungă ai ridicat vocea. Poate că ai răspuns mai aspru decât ți-ai fi dorit, iar după ce copilul a adormit ai rămas câteva minute în liniște, întrebându-te dacă faci suficient.

O întrebare repetată, un ghiozdan uitat, o jucărie lăsată în mijlocul camerei sau o criză înainte de culcare te-au făcut să simți că nu mai ai de unde să scoți răbdare. Și poate că te-ai întrebat dacă nu cumva ești obosit chiar de copil. Uneori, și cerințele lui te obosesc. Poți să recunoști asta fără să însemne că îl iubești mai puțin. Dar, de multe ori, ceea ce te aduce la limită este tot ce încerci să duci în același timp, fără suficient sprijin și fără timp să te refaci. Îți dorești să fie sănătos, să aibă încredere în sine, să se descurce la școală, să își găsească prieteni și să vină spre tine când îi este greu. Între timp, trebuie să lucrezi, să ai grijă de casă, să plătești facturi și să răspunzi la lucruri care nu pot aștepta. Propriile emoții rămân adesea pentru „mai târziu”. Iar acel „mai târziu” vine la sfârșitul zilei, când nu mai ai energie nici să te întrebi ce simți.

Când grija începe să semene cu un examen

Părinții primesc astăzi nenumărate recomandări: să petreacă timp de calitate cu copiii, să le încurajeze autonomia, să pună limite, să le protejeze stima de sine, să îi asculte și să îi ajute să își atingă potențialul. Multe dintre aceste sfaturi pot fi utile. Luate împreună însă, pot lăsa impresia că fiecare gest trebuie făcut într-un anumit fel și că orice greșeală va avea urmări greu de îndreptat. „Oare fac suficient?”, „Oare aleg bine?”, „Oare sunt prea strict?”, „Oare sunt prea permisiv?” — întrebările se adună chiar și în zilele în care, din afară, pare că totul merge bine. Ajungi să simți că trebuie să fii prezent, dar nu sufocant; ferm, dar blând; informat, dar nu anxios; disponibil, chiar și atunci când tu însuți nu mai ai resurse. Părintele nu este însă un manual.

Este un om care învață, uneori chiar în timp ce copilul lui are nevoie de el. Nu este puțin lucru să fii prezent într-o lume care îți cere să fii peste tot.

O zi obișnuită poate duce prea multe

Dimineața înseamnă pregătirea copilului, verificarea ghiozdanului, căutarea unei șosete, răspunsul la o întrebare și gândul la prima ședință de la serviciu. În minte se adună plata care trebuie făcută, mesajul la care nu ai răspuns, programarea de mâine, cumpărăturile și cina din seara respectivă. Ziua abia începe, iar în interior sunt deja deschise zece liste. La acestea se adaugă grija financiară. Cheltuielile casei, școala, hainele, sănătatea și activitățile copilului cer alegeri permanente. În spatele calculelor poate apărea aceeași întrebare: „Îi ofer tot ce are nevoie?” Timpul se împarte între serviciu, familie și casă.

Timpul pentru tine rămâne ultimul. Iar când apare, în sfârșit, un moment liber, nu mai știi dacă ai nevoie să dormi, să plângi sau pur și simplu să nu te mai cheme nimeni. Există și întrebările care te însoțesc chiar și atunci când nu ai nimic urgent de făcut: „Cum se simte?”, „Cum îi merge la școală?”, „Are prieteni?”, „Ce îl apasă?” Îți pasă și ai vrea să știi că este bine. Dar nu poți afla totul imediat și nu poți preveni fiecare dificultate.

Unele lucruri se clarifică în timp, prin conversații, prin atenție și prin disponibilitatea de a asculta. Nu ar trebui să fii singur cu toate aceste griji.

Ecranele, comparația și sentimentul că nu faci destul

Lumea digitală aduce alte întrebări. Încerci să înțelegi ce îl atrage pe copil, să îl protejezi și să îi oferi libertate pe măsura vârstei. Cauți reguli pe care să le poți explica și respecta, într-o lume în care poate și ție îți este greu să lași telefonul deoparte. Nu trebuie să cunoști fiecare aplicație ca să începi o conversație. Poți porni de la o întrebare simplă: „Ce îți place atât de mult acolo?” Dincolo de reguli, ai nevoie să înțelegi ce caută copilul și ce înseamnă pentru el timpul petrecut online.

Tot pe ecran întâlnești familii care par să aibă totul în ordine: copii cu multe realizări, case aranjate și părinți care găsesc întotdeauna răspunsul potrivit. În raport cu acele imagini, propria zi — cu alergătură, vase în chiuvetă și poate o voce ridicată — poate părea insuficientă. Compari însă întreaga ta zi cu ceea ce altcineva a ales să arate din a lui. Iar întrebarea „Oare sunt părintele de care copilul meu are nevoie?” nu înseamnă că nu îți pasă. Uneori, în ea se adună tocmai grija de a nu greși și oboseala de a te verifica permanent.

Poți să îți înțelegi oboseala și să îți asumi greșeala

O cheltuială neașteptată, o noapte cu somn puțin și o problemă la școală pot face aceeași zi mult mai grea. Atunci, un lucru mic poate fi picătura care umple paharul. Oboseala poate explica o reacție, fără să o facă mai puțin dureroasă pentru copil. Poți să îți recunoști limitele și, în același timp, să îți asumi ce ai de reparat. „Îmi pare rău că am țipat. Nu a fost în regulă să îți vorbesc așa” spune altceva decât „Am țipat pentru că nu m-ai ascultat”.

În primul caz, îți asumi reacția. În al doilea, îi lași copilului responsabilitatea pentru felul în care ai răspuns. Nu este nevoie de un discurs impecabil. Este nevoie de sinceritate și de încercarea de a face lucrurile diferit. Dacă aceleași reacții se repetă, merită să cauți sprijin, nu doar să te bazezi pe promisiunea că mâine vei avea mai multă răbdare. Relația nu se reduce la un moment greu. Contează și ce faci după el: dacă asculți, dacă îți asumi, dacă revii și dacă schimbi ceva din ceea ce v-a adus acolo.

Ce te-ar ajuta concret astăzi? Când ai ajuns la limită, întrebarea „Cum rezolv totul?” este prea mare. Una mai apropiată de ceea ce poți face ar fi: „Ce m-ar ajuta concret astăzi?” Poate fi o sarcină preluată de altcineva, o conversație sinceră, o jumătate de oră de odihnă, un mesaj trimis cuiva de încredere sau o cină mai simplă. Uneori, ajutorul începe cu o cerere clară: „Poți să te ocupi tu de culcare în seara asta?” sau „Am nevoie să mă asculți câteva minute, fără să îmi spui ce ar trebui să fac”. Nu este nevoie ca întreaga viață să fie reparată într-o singură zi. Dar este important ca nevoia ta de sprijin să nu rămână mereu ultima pe listă. Și părintele are nevoie de oameni care pot prelua o sarcină fără să îi ceară mai întâi să demonstreze că a ajuns la limită.

Și tu contezi

O zi grea nu definește întreaga relație. Dar poate fi un semn că felul în care sunt împărțite responsabilitățile nu îți mai lasă suficient loc să respiri. Poate că ești obosit să fii atent, disponibil și responsabil pentru toate, în fiecare zi. Poate că ai încercat prea mult timp să te descurci fără să spui cât de greu îți este. Poate că nu ai nevoie să faci mai mult. Poate că ai nevoie să nu mai duci totul singur. Copilul tău nu are nevoie de un părinte perfect. Iar tu nu trebuie să fii perfect ca să meriți odihnă, ajutor și grijă.

CECILIA ARDUSĂTAN – Psiholog clinician și psihoterapeut specialist

Colaboratoarea noastră activează în cabinetul propriu, unde oferă servicii de psihoterapie pentru adulți, parenting, copii și adolescenți, precum și servicii de psihologia sportului, și în cadrul Ardoria Impact, companie de consultanță organizațională pe care a cofondat-o alături de Dr. Adrian Ardusătan, contribuind cu programe de coeziune de echipă și gestionare a stresului în mediul corporate.

O găsiți activă permanent pe site-urile personale www.ardusatancecilia.ro și www.ardoriaimpact.ro, precum și pe rețelele de socializare: Facebook (https://www.facebook.com/psihoterapeut.Ardusatan/), Instagram (https://www.instagram.com/ardus.cecilia/), TikTok (https://www.tiktok.com/@arduscecilia), Youtube (https://www.youtube.com/@ArdusCecilia). Dați like, share, subscribe!

*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!

Citește și