Academician Marius Porumb, 83 de ani de viață

Astăzi, 9 octombrie, academicianul Marius Porumb împlinește 83 de ani. Reputat cercetător al istoriei artei sacre din Transilvania și Maramureș, acesta și-a dedicat activitatea studierii și promovării patrimoniului artistic și a valorilor creștine românești.

De-a lungul carierei, a publicat peste 150 de articole și studii, precum și numeroase volume de specialitate, contribuind la cunoașterea și valorificarea unui patrimoniu de o importanță deosebită pentru cultura românească. Cercetările sale au adus în atenție, între altele, tezaurul bisericilor de lemn, picturile și frescele acestora, precum și monumentele de artă sacră de la Vad și Feleac.

Membru titular al Academiei Române din 2009, Marius Porumb s-a remarcat printr-o activitate științifică de anvergură națională și internațională, concretizată în studii, volume și proiecte editoriale dedicate istoriei artei.

Legătura sa cu Maramureșul s-a consolidat și prin căsătoria, în 1974, cu artista plastică Zoe Vida Porumb, fiica sculptorului Vida Gheza. Cei doi soți au primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Baia Mare, ca recunoaștere a atașamentului față de oraș și a contribuțiilor aduse vieții culturale locale.

În semn de apreciere pentru activitatea sa în sprijinul promovării bisericilor maramureșene, a icoanelor, cărților vechi și artei sacre, academicianului Marius Porumb i-a fost conferită, în 2016, de către Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, distincția „Crucea Voievodală Maramureșeană”.

Ar fi multe de spus despre această personalitate marcantă a culturii românești. Redăm în continuare o scurtă biografie a academicianului Marius Porumb, potrivit informațiilor publicate pe site-ul bibliotecamm.ro.

Marius Porumb este un critic și istoric de artă născut în Basarabia, școlit în Baia Mare și Cluj-Napoca. Şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Icoane româneşti din Transilvania (sec. XV-XVIII)” în 1973. A urmat apoi specializări în Italia, Grecia, Franţa, Ungaria și Germania.

În perioada 1966–1990 a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, iar între 1990 – 1992 a fost director adjunct al instituției. În 1971 a colaborat la organizarea Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti. Începând cu anul 1992 a fost director al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca. Din anul 1990 este profesor și conducător ştiinţific de doctorat în specialitatea istoria artei al Universității „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Este fondator şi redactor al primei reviste de artă medievală din România, „Ars Transsilvaniae”. Activitatea sa ştiinţifică e concretizată în numeroase lucrări, dintre care menţionăm: „Bisericile din Feleac şi Vad. Două ctitorii moldoveneşti din Transilvania”, „Icoane din Maramureş”, „Studii de istoria artei”, „Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania sec. XIII-XVIII”, „Biserici de lemn din Maramureş”. S-a numărat printre autorii tratatului „Istoria Românilor” (vol. V-VI, 2002-2003).

Vicepreşedinte (1996) şi apoi preşedinte (2001) al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, membru al Comitetului Naţional Român ICOMOS (Consiliul internaţional pentru protecţia monumentelor istorice al UNESCO), membru CIHA (Consiliul Internaţional de Istoria Artei), preşedinte al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae”.

În 2002, guvernul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor şi tot în 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în rang de Cavaler.

A fost numit membru corespondent (1993), iar ulterior a devenit membru titular (2009) al Academiei Române.

Cu ocazia aniversării, îi dorim multă sănătate, bucurii și împliniri în continuarea activității sale dedicate cercetării și valorificării patrimoniului cultural românesc!

Credit foto: Andreea Beatrix Pantiloi, Academia Română Filiala Cluj-Napoca

Citește și