Constantin Dipșe, pictorul eposului maramureșean

Constantin Dipșe rămâne unul dintre artiștii pentru care Maramureșul nu a fost doar locul începuturilor, ci o lume păstrată în culoare, memorie și simbol.

S-a născut la Șurdești, într-o familie numeroasă, fiind al șaselea dintre opt copii, iar copilăria petrecută într-un sat maramureșean avea să rămână, într-un fel sau altul, prezentă în pictura lui chiar și după ce viața l-a dus la București. În anii în care păzea vitele pe pășunile din jurul satului, copilul Constantin Dipșe avea timp să privească lumea din jur, natura, oamenii și ritmul unei vieți rurale care mai târziu avea să reapară în lucrările sale. Familia artistului povestește că tocmai această perioadă i-a format sensibilitatea pentru forme și culoare.

Drumul spre pictură a trecut prin Baia Mare. A fost elev al Liceului „Gheorghe Șincai”, iar apoi a urmat Școala Liberă de Arte Frumoase, unde a studiat cu Gheorghe Manu. În 1940 și-a continuat pregătirea la București, la Academia de Arte Frumoase, avându-i profesori pe Nicolae Dărăscu și Camil Ressu. A absolvit în 1945, iar pregătirea sa artistică a continuat până în 1948, sub îndrumarea lui Camil Ressu.

Biografia lui nu s-a desfășurat însă numai între atelier și școală. În 1940, după schimbările teritoriale care au afectat nordul Transilvaniei, a ajuns la București, iar în timpul războiului a fost mobilizat pe Frontul de Est, la Rostov-pe-Don. Ulterior a fost transferat la Statul Major al Aviației, unde a lucrat ca desenator și a putut să-și continue studiile de artă. Avea să rămână apoi la București, unde și-a desfășurat cea mai mare parte a carierei.

Maramureșul nu a rămas însă în urmă. Constantin Dipșe a revenit în diferite perioade la Baia Mare, muzeul băimărean consemnând activitatea sa aici în anii 1938–1940, 1972, 1974 și 1986. În istoria Centrului Artistic Baia Mare, creația sa este plasată în zona postimpresionismului, alături de o lungă serie de pictori care au construit identitatea artistică a orașului în secolul XX.

Poate că legătura cea mai puternică dintre Constantin Dipșe și locul natal nu trebuie însă căutată într-un an sau într-o expoziție, ci chiar în temele picturii sale. În creația lui apar satul, natura, florile, animalele și simboluri care trimit la lumea tradițională. Printre lucrările cunoscute se numără „Miorița”, „Madonna”, „Viile albastre”, „Ochi de apă”, „Plecarea păsărilor”, „Mieii” și „Brazde spre soare”. Familia artistului vorbește despre o creație inspirată constant din viața autohtonă, iar Muzeul de Artă din Baia Mare l-a numit sugestiv „pictor al eposului maramureșean”.

Artistul nu s-a limitat la pictura de șevalet. A realizat și lucrări monumentale, frescă și mozaic, între acestea fiind menționate fresca de la Murfatlar și mozaicuri la Putna și Mamaia, dar s-a ocupat și de desen și ilustrație de carte. Activitatea sa expozițională a început încă din 1945, odată cu debutul la Salonul Oficial din București, și s-a întins pe parcursul mai multor decenii. În 2017, la centenarul nașterii, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” i-a dedicat expoziția „Tablou de centenar – Constantin Dipșe”, în care au fost prezentate atât lucrări cunoscute, cât și picturi care nu mai fuseseră expuse publicului.

Există și o particularitate biografică neobișnuită. În cele mai multe evidențe oficiale apare data de 4 octombrie 1917, însă familia artistului păstrează drept zi reală a nașterii 26 septembrie. Urmașii lui Constantin Dipșe au explicat că aceasta era data pe care pictorul însuși o confirma, în timp ce 4 octombrie este cea înscrisă în documentele de stare civilă. De aceea, chiar site-ul dedicat artistului îl evocă în ultimii ani la 26 septembrie, în timp ce Muzeul de Artă din Baia Mare îl comemorează la 4 octombrie. Nu este o contradicție care trebuie ascunsă, ci unul dintre acele mici detalii prin care o biografie devine mai vie decât o simplă succesiune de date.

Constantin Dipșe a murit la București, în noiembrie 2010, după o viață artistică întinsă pe aproximativ șapte decenii. În Șurdești, legătura cu pictorul nu a dispărut odată cu el. Școala din localitate îi poartă numele, iar casa familiei a devenit un loc în jurul căruia urmașii săi au încercat să păstreze vie memoria artistului.

Privită de la mai bine de un secol de la nașterea sa, povestea lui Constantin Dipșe pare să se întoarcă mereu în același punct. A plecat din Șurdești, a studiat la Baia Mare și București, a trecut prin război, a expus și a pictat zeci de ani departe de satul copilăriei, dar o parte importantă a lumii pe care a pus-o pe pânză a rămas legată de locul din care pornise. În acest sens, numele dat de muzeul băimărean – „pictor al eposului maramureșean” – spune poate mai mult despre el decât o întreagă înșiruire de funcții, expoziții și distincții.

Sursa FOTO: Dipșe.ro

Vasile Petrovan

Citește și: