Aurel I. Coza, unul dintre primii profesori ai Liceului „Gheorghe Șincai” din Baia Mare

Se împlinesc astăzi, 17 septembrie, 134 de ani de la nașterea profesorului Aurel I. Coza, una dintre personalitățile maramureșene implicate în reorganizarea învățământului românesc după Marea Unire. Născut în Pribilești, format în mai multe centre școlare ale Transilvaniei și la Universitatea din Budapesta, Aurel Coza avea să revină în Baia Mare într-un moment important pentru istoria orașului: începuturile primului liceu românesc de aici.

Aurel I. Coza s-a născut la 17 septembrie 1892, în Pribilești, într-o familie numeroasă, fiind fiul preotului greco-catolic Ioan Coza. Copilăria și primii ani de școală l-au purtat prin mai multe localități ale actualului Maramureș. A început școala primară la Lăpușel și a continuat la Șomcuta Mare, iar studiile liceale le-a urmat succesiv la Oradea, Baia Mare și Beiuș, unde a susținut bacalaureatul în 1910.

Au urmat studiile teologice la Oradea și Gherla, apoi, între 1914 și 1918, cursurile Universității din Budapesta, unde s-a pregătit în domeniul limbii latine și al istoriei. După încheierea Primului Război Mondial și schimbările produse de Marea Unire, Coza s-a întors în Transilvania și a fost examinat la pedagogie și limba latină de o comisie prezidată de Onisifor Ghibu. A trecut examenul și a fost numit profesor la noul Liceu „Gheorghe Șincai” din Baia Mare.

Momentul avea o însemnătate aparte. Liceul românesc „Gheorghe Șincai” fusese înființat în 1919, iar Aurel Coza s-a numărat printre prima generație de profesori români ai instituției. A predat aici până în 1926, într-o perioadă în care învățământul băimărean trecea printr-o profundă reorganizare. Nu era vorba doar despre schimbarea limbii de predare, ci despre construirea aproape de la început a unei instituții românești de educație, cu profesori, programe, bibliotecă și o identitate proprie.

Legătura lui Aurel Coza cu viața culturală a Băii Mari nu s-a limitat la școală. În 1923 a fost numit custode al muzeului orășenesc, funcție pe care a deținut-o până în 1926. Astfel, pentru câțiva ani, activitatea sa s-a desfășurat simultan în două dintre instituțiile importante pentru memoria și cultura orașului: liceul și muzeul.

În noiembrie 1926, Aurel Coza a plecat la Carei, unde a devenit profesor de limba latină și director al Liceului „Vasile Lucaciu”. Legătura sa cu Vasile Lucaciu era una veche, iar profesorul avea să se implice constant în păstrarea memoriei celui supranumit „Leul de la Șișești”. În anii petrecuți la Carei, Coza s-a afirmat nu doar ca dascăl și director, ci și prin activitatea culturală desfășurată în cadrul ASTRA și prin implicarea în presa vremii.

Cariera sa a continuat apoi la Cluj, unde, din 1938, a ocupat o funcție de inspector în învățământul secundar. Anii care au urmat Dictatului de la Viena din 1940 au fost dificili. Coza a rămas în Transilvania de Nord și s-a implicat în apărarea învățământului românesc, iar după 1944 a participat la eforturile de reorganizare a școlilor din această parte a țării.

Aurel Coza a murit în 1978, după o viață care a traversat schimbări istorice majore și care l-a purtat prin mai multe dintre centrele culturale importante ale Transilvaniei. Pentru Baia Mare însă, numele său rămâne legat mai ales de anii de început ai Liceului „Gheorghe Șincai”, când o nouă generație de profesori încerca să pună bazele învățământului românesc al orașului.

La 134 de ani de la nașterea sa, Aurel Coza merită readus în memoria locală nu doar ca un nume dintr-un catalog de profesori, ci ca unul dintre oamenii care au participat, într-o perioadă de reconstrucție, la formarea unor instituții care fac parte și astăzi din identitatea culturală și educațională a Băii Mari.

Sursa FOTO: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

Vasile Petrovan

Citește și: