În urmă cu 54 de ani, Ilie Năstase devenea primul român campion de Grand Slam la simplu

Pe 10 septembrie 1972, tenisul românesc intra pentru prima dată într-o zonă rezervată până atunci marilor puteri ale sportului. La Forest Hills, în New York, Ilie Năstase îl învingea pe americanul Arthur Ashe și devenea primul român care câștiga un titlu de Grand Slam la simplu. Finala s-a jucat pe iarbă și a fost una dintre cele mai spectaculoase ale ediției.

Tribunele erau pline, iar publicul îl avea în față pe unul dintre favoriții săi, Arthur Ashe, campion la US Open în 1968. De partea cealaltă a fileului se afla un român de 26 de ani, Ilie Năstase, cap de serie numărul 4. Era deja cunoscut pentru talentul său, pentru loviturile imprevizibile și pentru felul în care transforma meciurile într-un spectacol. Dar, până în acel moment, nu câștigase niciun turneu de Grand Slam la simplu. Pe 10 septembrie 1972 avea să o facă.

Finala nu a început bine pentru el. Ashe a câștigat primul set cu 6–3, Năstase a răspuns cu același scor în setul al doilea, iar americanul a trecut din nou în avantaj după setul al treilea, câștigat la tie-break. În setul al patrulea, situația părea să se îndrepte spre victoria lui Ashe. Americanul conducea cu 4–2, iar Năstase era foarte aproape să piardă meciul. Site-ul oficial US Open amintește chiar că românul a fost pus sub o presiune uriașă în această parte a partidei.

A urmat însă revenirea. Năstase și-a regăsit jocul, a început să servească mai bine și a pus din nou în mișcare arsenalul care îl făcuse celebru: schimbări de ritm, mingi scurte, lovituri surprinzătoare și o capacitate extraordinară de a simți terenul. A câștigat setul al patrulea cu 6–4 și a împins finala într-un set decisiv. Nici acolo lucrurile nu au fost simple. Năstase a fost condus din nou cu un break, dar a revenit încă o dată și a închis partida cu 6–3. Scorul final: 3–6, 6–3, 6–7, 6–4, 6–3.

În tribune se aflau 14.696 de spectatori, un record pentru acel moment la US Open, iar premiul câștigătorului era de 25.000 de dolari. Pentru Ilie Năstase, victoria avea o semnificație uriașă. Era primul său titlu de Grand Slam la simplu și, în același timp, prima victorie de acest fel obținută vreodată de un român.

Și mai interesant este faptul că Năstase crescuse ca jucător pe zgura lentă din România. La Forest Hills a reușit însă să câștige cel mai important titlu al său de până atunci pe iarbă, o suprafață complet diferită. Site-ul oficial US Open îl descrie retrospectiv drept un jucător cu o versatilitate rară, capabil să se adapteze excelent și pe terenurile rapide.

Victoria din 1972 nu avea să rămână singurul său succes major. Un an mai târziu, în 1973, Ilie Năstase câștiga și Roland Garros, învingându-l în finală pe Nikola Pilić. Tot în 1973 avea să ajungă numărul 1 mondial.

Cariera sa avea să adune în total șapte titluri majore: două la simplu, trei la dublu și două la dublu mixt. A câștigat peste 100 de titluri ATP la simplu și dublu, a jucat 18 ani pentru România în Cupa Davis și a ajutat echipa națională să dispute trei finale ale competiției. În 1991 a fost inclus în International Tennis Hall of Fame.

Privită astăzi, finala de la Forest Hills spune poate cel mai bine ce fel de jucător era Ilie Năstase. Nu câștiga neapărat pentru că domina de la primul până la ultimul punct. Uneori câștiga tocmai când meciul părea aproape pierdut. Pe 10 septembrie 1972, Arthur Ashe a fost de mai multe ori la câteva game-uri de trofeu. Năstase a rămas în meci și, după cinci seturi, România avea pentru prima dată un campion de Grand Slam la simplu.

Vasile Petrovan

Citește și: