Cea de-a X-a ediție a Festivalului Artelor „Repere. Mituri. Identități” a continuat sâmbătă, 29 august, la Muzeul Satului din Baia Mare, cu o seară dedicată Zilei Limbii Române. Sub genericul Cuvânt și culoare pe ulițele satului, programul a reunit arta plastică, literatura, istoria culturală și teatrul, într-o formulă care a pus în valoare atât creația contemporană, cât și memoria unor locuri și personalități importante pentru Maramureș.
Prima parte a întâlnirii a fost dedicată expoziției „Cuvânt și culoare pe ulițele satului”, a Taberelor de Artă și Solidaritate de la Desești, un proiect cu o istorie de peste două decenii, în jurul căruia s-au reunit, de-a lungul timpului, sute de artiști din țară și din străinătate. Dincolo de valoarea artistică a lucrărilor, povestea taberelor vorbește și despre generozitate: o parte importantă dintre creații au fost donate și valorificate pentru susținerea unor proiecte sociale dedicate copiilor și, mai recent, persoanelor vârstnice.
Deseștiul a rămas în atenția publicului prin „Cronica satului Desești”, o publicație cu un caracter aparte, ajunsă în cel de-al unsprezecelea an de apariție. O adevărată arhivă a comunității, revista consemnează oameni, evenimente și transformări ale satului, păstrând pentru viitor o parte din memoria sa culturală și socială. Definiția oferită în timpul serii – o „radiografie despre oameni și despre vremuri” – i-a surprins poate cel mai bine rostul.
De la cronica unei comunități, discuția s-a extins către literatura contemporană, prin prezentarea Revistei de Cultură Nord Literar. Sub tema Pledoarie pentru lumina cuvântului au fost prezentate linia editorială a revistei, aparițiile editoriale, premiile obținute în ultimii ani și noua editură. În acest context a fost formulată și una dintre ideile care au rămas din această întâlnire: literatura, asemenea muzeului, decupează din timpul său, tezaurizează și transmite mai departe ceea ce consideră valoros.
Programul a adus în atenție și două personalități legate de Șișești. Monologul actorului Pintican Claudiu, „Vasile Lucaciu”, a propus o evocare a „Leului de la Șișești”, iar lansarea volumului „Ștefan Zugravu – Șișeșteanu”, de Gavril Babiciu, a recuperat biografia și opera unuia dintre cei mai importanți pictori de biserici din Maramureșul secolului al XVIII-lea. Ștefan Zugravu, pictor de biserici și icoane, copist și caligraf, completează o istorie culturală locală care continuă să ofere teme importante de cercetare și valorificare.
Ultima parte a serii i-a fost dedicată lui Mihai Eminescu, prin spectacolul-recital „Pe mine, mie… redă-mă” al Teatrul Ararat Baia Mare. Mai mult decât o succesiune de poezii, spectacolul a propus un parcurs prin registre foarte diferite ale creației eminesciene. Copilăria și natura, basmul, iubirea și dorul, mitul și istoria, satira, timpul, universul, condiția geniului și moartea s-au succedat într-o construcție scenică amplă, care a pus în evidență și surprinzătoarea actualitate a unor texte scrise în urmă cu aproape un secol și jumătate.
Fragmente din „Scrisoarea III”, „Scrisoarea I”, „Glossă”, „Luceafărul”, „Odă (în metru antic)” și din alte creații eminesciene s-au legat într-un discurs coerent, conturând treptat sensul versului care dă titlul spectacolului: „Pe mine, mie… redă-mă”.
În epilog, textul lui Marin Sorescu, „Trebuiau să poarte un nume”, a oferit o altă perspectivă asupra lui Eminescu, așezându-l în legătură cu istoria, miturile, doinele, codrii și oamenii lumii din care s-a născut creația sa. Poetul apare astfel ca parte a unei memorii culturale mai ample, pe care opera sa a preluat-o și a dus-o mai departe.
Ca un preambul al Zilei Limbii Române, cele patru ore de program au oferit, de fapt, perspective diferite asupra aceluiași patrimoniu cultural: păstrat în pictură, consemnat într-o cronică, continuat prin literatură, recuperat prin cercetare și readus în fața publicului prin teatru, informează reprezentanții Muzeului Satului Baia Mare.
Festivalul continuă în 5 septembrie.
