Astăzi, 7 august, se împlinesc 17 ani de când Tatiana Stepa, una dintre vocile emblematice ale muzicii folk românești, s-a stins din viață. Avea doar 46 de ani. Au rămas însă cântecele sale, amintirea unei artiste care a trăit aproape întreaga viață pentru scenă și, mai departe, fiul său, Cătălin Stepa, care a ales la rândul lui drumul muzicii folk.
Tatiana Stepa a murit în dimineața zilei de 7 august 2009, la Spitalul Militar din București, după o lungă luptă cu cancerul.
Născută la 21 aprilie 1963, la Lupeni, în Valea Jiului, Tatiana Stepa a crescut într-o familie în care muzica era prezentă firesc. A studiat vioara timp de opt ani, dar întâlnirea cu muzica folk avea să-i schimbe destinul. În septembrie 1982, la numai 19 ani, urca pe stadionul din Făgăraș și debuta în Cenaclul „Flacăra”, interpretând „Și-am să-mi fac o doină”. În fața a zeci de mii de oameni, avea să simtă pentru prima dată forța scenei pe care nu o va mai părăsi cu adevărat niciodată.
După interzicerea Cenaclului „Flacăra”, în 1985, viața ei a luat o întorsătură dură. S-a întors în Valea Jiului și a lucrat ani buni la Mina Lupeni, inclusiv în zona administrativă. Într-un amplu interviu acordat revistei Tango, artista vorbea fără patetism despre acea perioadă și despre oamenii din Valea Jiului, de care spunea că își amintește cu foarte mare drag.
Scena a chemat-o însă din nou. Din 1992 a făcut parte din Cenaclul „Totuși Iubirea”, iar după 1996 a susținut peste o mie de spectacole în România și în străinătate. A devenit una dintre prezențele importante ale marilor festivaluri folk din țară, cântând la București, Sighișoara, Bistrița, Alba Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamț, Galați și în multe alte orașe.
O legătură specială cu Baia Mare
Baia Mare s-a aflat în circuitul festivalurilor folk la care artista revenea, iar aici avea colegi și prieteni apropiați din lumea muzicii. Una dintre cele mai importante legături artistice ale sale a fost cu Magda Pușkaș, una dintre figurile cunoscute ale folkului legat de Baia Mare. Cele două au cântat împreună și au format grupul Partaj.
Cât de puternică era această legătură s-a văzut chiar în ziua morții Tatianei Stepa. La 7 august 2009, presa locală consemna durerea prietenilor și colegilor săi de scenă din Baia Mare. Magda Pușkaș povestea atunci că o însoțise pe scenă cu numai o săptămână înainte, la Vama Veche. Despre Tatiana spunea simplu: „A fost sora mea de suflet.”
Avea să fie ultima apariție a Tatianei Stepa în fața publicului. În 31 iulie 2009, la Folk You, la Vama Veche, artista a urcat pe scenă deși boala era într-un stadiu avansat. Publicul a ridicat-o în picioare prin aplauze. O săptămână mai târziu, Tatiana Stepa se stingea la București.
Cătălin Stepa, cântecul continuă
Dincolo de discuri și de cântecele rămase în memoria publicului, după Tatiana Stepa a rămas fiul său, Cătălin. În interviurile sale, artista vorbea cu o tandrețe aparte despre el. Cătălin avea numai un an atunci când mama lui a intrat în marile turnee ale Cenaclului „Flacăra”, iar Tatiana recunoștea mai târziu că scena a făcut-o să piardă unele momente ale copilăriei lui, deși legătura dintre cei doi a rămas una profundă.
Povestea a căpătat, după 2009, o continuare pe care Tatiana nu a mai apucat să o vadă. Cătălin Stepa a început să cânte serios după moartea mamei sale și este, la rândul său, interpret de muzică folk. El a povestit că abia după ce mama lui nu a mai fost a pus cu adevărat mâna pe chitară și a simțit chemarea către muzică.
Poate tocmai aici se află una dintre cele mai frumoase forme de continuitate. Tatiana Stepa nu a apucat să-și vadă fiul pe scenă, dar o parte din lumea în care ea și-a trăit viața merge astăzi mai departe prin el.
În ultimii ani ai vieții, când boala îi schimbase radical perspectiva asupra lucrurilor, Tatiana Stepa spunea că se concentrase asupra muzicii, familiei, prietenilor și lucrurilor frumoase. Și lăsase în urmă o propoziție simplă, care astăzi, la 17 ani de la dispariția sa, sună aproape ca un testament: „Viața e scurtă, dar zilele sunt lungi.”
Pentru Tatiana Stepa, viața a fost într-adevăr prea scurtă. Dar cântecele au rămas. Au rămas în Valea Jiului în care s-a născut, pe scenele Cenaclului „Flacăra”, în serile de folk de la Baia Mare, în amintirea celor care au ascultat-o și, poate cel mai frumos, în chitara fiului său. La 17 ani de când vocea ei a tăcut, cântecul Tatianei Stepa încă nu s-a terminat.
