Există un paradox al condiției umane. Deși viața se desfășoară exclusiv în prezent, o mare parte din atenția noastră este orientată către ceea ce a fost sau către ceea ce urmează. Trecutul este analizat, viitorul este planificat, iar ziua de astăzi ajunge, de multe ori, doar un spațiu de trecere între cele două.
Creierul uman este construit pentru anticipare. Din perspectivă evoluționistă, această capacitate a crescut șansele de supraviețuire. Am învățat să identificăm riscuri, să facem planuri și să ne imaginăm consecințele propriilor decizii. Aceeași abilitate, atât de valoroasă, poate însă produce un efect paradoxal: viitorul începe să ocupe aproape întreaga scenă, iar prezentul este redus la rolul unui simplu drum către ceea ce sperăm că va veni.
În acest ritm, zilele încetează să mai fie experiențe și devin unități de măsură. O săptămână urmează alteia, lunile se succed, iar anii par să se comprime. Nu pentru că timpul ar trece mai repede, ci pentru că atenția noastră se află în altă parte.
Prezentul are însă o proprietate pe care nici trecutul, nici viitorul nu o pot oferi. Este singurul loc în care putem lua decizii, învăța, construi relații, modifica comportamente și influența direcția propriei vieți. Trecutul există ca memorie. Viitorul există ca reprezentare mentală. Numai prezentul există ca realitate. Viața își schimbă direcția prin acumulare. Cele mai importante schimbări se construiesc lent. Ele apar din decizii repetate, din obiceiurile pe care le cultivăm și din felul în care alegem să trăim o zi, apoi încă una. O singură zi pare să schimbe puțin. Sute de zile orientate în aceeași direcție schimbă însă cursul unei vieți. Mai există un adevăr pe care rutina îl estompează.
Fiecare dimineață reprezintă un privilegiu, nu o garanție. În fiecare zi există oameni pentru care încă o zi ar fi însemnat încă o șansă de a iubi, de a îmbrățișa, de a încheia o poveste rămasă neterminată sau pur și simplu de a mai privi o dată lumina dimineții. Din această perspectivă, prezentul capătă o valoare pe care graba o face ușor de uitat. A prețui ziua de astăzi nu înseamnă renunțarea la obiective și nici abandonarea planurilor de viitor. Înseamnă înțelegerea faptului că fiecare obiectiv, fiecare relație și fiecare transformare se construiesc exclusiv din prezent. Nu există o zi în care începe viața adevărată. Viața se desfășoară în fiecare zi pe care o trăim.
Astăzi nu este doar o filă din calendar. Este singura zi asupra căreia avem putere de decizie. Singura zi în care putem transforma intențiile în acțiuni și timpul în sens. De aceea, dintre toate zilele pe care le vei trăi, cea mai importantă rămâne întotdeauna cea de astăzi.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Emoțiile nu sunt problema. Interpretarea lor este
